Orice persoana care vrea sa cunoasca activitatea bloggerilor vranceni, are posibilitatea sa citeasca blogurile celor care facem parte din Blogosfera Vrancea.Ca sa putem vorbi despre cine sau ce suntem, pe langa activitatea zilnica de blogger, trebuie sa prezentam si sa ii convingem pe cei cu care interactionam (cititori, advertiseri, etc) asupra unui aspect la care eu tin foarte mult. Un blogger e o persoana careia ii pasa, ia atitudine si doreste sa atraga atentia cand ceva nu merge bine in societate. Asa vad eu lucrurile, incerc si sper sa reusesc sa tin cont in evolutia viitoare a mea si a acestui blog ..
Sa va explic, cum au decurs lucrurile .. Duminica dimineata am facut o donatie copiilor autisti de la Centrul "Praslea si Harap Alb" Focsani. Apoi, la un Blogmeet in Irish Pub, am analizat ce am facut bine si ce avem de imbunatatit in actiunile noastre viitoare. Tudor Bezea ne-a prezentat un eveniment major pentru online-ul din Romania - Social Media Camp la care a participat recent.
Pentru actiunea umanitara de Duminica dimineata si Blogmeet-ul ce i-a urmat, ambele aduse la cunostinta colegilor mei bloggeri pe grupul ce l-am creat pe Facebook, nu am facut (nici de aceasta data) invitatii nominale. Ma repet, este bine ca orice blogger vrancean sa cunoasca, sa invete sa inteleaga un principiu la care majoritatea am subscris : daca esti blogger, vrei sa te dezvolti, te consideri parte din blogosfera si faci parte din grupul nostru de pe Facebook - Blogosfera Vrancea - nu (ave)ai cum sa nu stii despre aceste Blogmeet-uri (intalniri ale bloggerilor) ori despre un asa proiect sensibil precum cel al nostru !
Prin urmare, m-am alaturat si eu colegilor bloggeri vranceni care am raspuns de indata apelului : Cristian Florea , Vali Crintea , Madalin Blidaru si Gabi Micu , contribuind material, emotional si organizatoric la reusita actiunii. Actiunea aceasta pe care am desfasurat-o, nu e prima sau ultima. Mai avem multe de imbunatatit, in a ne coordona ca grup pentru reusita acestor proiecte de suflet (actiuni umanitare in sprjinul unor copii cu dizabilitati, dereglari comportamentale, etc) pentru a ne reusi mai bine.
Insa, pentru cititorii care doresc sa stie de ce suntem noi mandrii dupa gestul nostru de Duminica dimineata, aflati ca a fost un proiect gandit si pus in practica in mai putin de o saptamana, la demersul colegilor mei Stanica Bostanaru, Adi Mangu si Costel Mustatea - prezenti si ei la intalnire.Am avut resurse putine si nici nu am marsat puternic pe sensibilizarea unor agenti economici de la care am fi putut obtine sume considerabile. Am vrut sa vedem, ce inseamna sa faci ceva, atunci cand cineva are nevoie si e musai sa te misti repede. Nu am vrut sa fie de Craciun cand, destui alti oameni buni si frumosi la suflet, vor merge cu daruri pentru acesti micuti.
Din cate am inteles din discutia purtata cu doamna Mihaela Chirita - directoarea centrului "Praslea si Harap Alb"- problema fundamentala nu este aceea a dezvoltarii intelectuale ori a succesului educational, ci a dezvoltarii emotionale si a contactelor celor 25 de copilasi autisti cu cei din jur, din societate.Pentru aceasta este necesara stimularea si incurajarea in orice mod a intregului potential si a personalitatii copilului. Si, credeti-ma, oamenii acestia fac eforturi fantastice, invaluindu-i pe micuti cu caldura, atentie, afectiune, acordandu-le cele mai bune conditii de hrana, caldura, igiena.
Prin urmare, am fost surprinsi placut, de lipsa "mirosului de spital", spre lauda celor care au grija de copilasii autisti din Centrul Praslea si Harap Alb (aflat in incinta Scolii Elena Doamna) de pe Strada Cuza Voda nr. 52 Trebuie sa stiti, faptul ca aceste 2 case-modul au fost construite de fundatia SERA si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Vrancea. Copilasii autisti sunt ajutati si gazduiti pana la implinirea varstei de 18 ani dupa care merg in centrul pentru adulti situat in comuna Cotesti (Vrancea). Acolo, in principiu, sunt tinuti si ingrijiti pe toata durata vietii lor.
Am inteles cu totii, faptul ca autismul este o boala neurologica, cu care te nasti, nu devii. Este precum schizofrenia - mai devreme sau mai tarziu se declanseaza, nu ai cum sa-i schimbi destinul. Autismul nu se vindeca desi, este adevarat, simptomele se pot diminua, IQ-ul poate creste si gradul de independenta de asemenea in cursul a multi ani de terapie, munca sustinuta si implicare totala. Autismul nu dispare, ba chiar reprezinta substanta identitatii lui, autismul este modul lui de a gandi si de a interactiona.
Noi, cei din Blogosfera Vrancea, am mers la ei, i-am cunoscut, am facut poze, ne-am jucat si i-am privit in timp ce desenau personaje din povesti. Apoi, le-am oferit : pachetele cu dulciuri, sucuri, jucarii, medicamente, cutii de ceaiuri naturale, plus produse ce tin de cosmetica si igiena personala cat si a locului unde sunt internati.O infima parte din cat i-ati putea si ajuta voi cei care cititi aceste randuri, fie aveti parghii, posibilitati sau stiti alte persoane care i-ar putea vizita si ajuta. Ceva important : odata ajunsi acolo, sa fiti pregatiti sa traiti o experienta unica pe care, oricat as incerca eu aici sa v-o prezint, tot nu imi gasesc cele mai potrivite cuvinte care sa traduca starea avuta ieri.Dupa experienta avuta Duminica dimineata, pot spune ca acesti copilasi autisti vor reusi sa se integreze in societate noastra ca persoane adulte nu neaparat tinand cont (in mod special) de inteligenta si aptitudinile lor. Cat, mai ales, luand in calcul toleranta noastra si capacitatea de a-i ajuta sa-si foloseasca fixatiile si stereotipiile inerente bolii de care sufera, intr-un mod creator. Ma gandesc la orice activitate in urma careia acesti micuti sa isi dea seama de propria lor valoare si, asfel, sa devina utili societatii actuale. Una destul de cruda, nemiloasa, grabita si, nu stiu, cata rabdare poate avea cu acesti copilasi nevinovati ..
PS : acum, sper ca (v)-am raspuns la intrebarile din titlu : Ce este Autismul ? Care sunt bloggeri vranceni ? Cu acest prilej, am raspuns si la o alta potentiala intrebare - C(ar)e sau C(in)e este Blogosfera Vrancea ? Per-a-contrario, raspundem si la o alta intrebare justa : cum actioneaza un blogger ? Observa si semnaleaza, ia atitudine, se implica si ajuta in masura in care poate genera o reactie in societate. Apoi, prezinta problema mai departe pentru ca cei indreptatiti, abilitati sau mai potenti dpdv financiar sa intervina si sa rezolve o anumita problema din viata cetatii. Puterea exemplului, gesturi simple si afectiune oferita fara mari sacrificii care bucura cateva sufletele chinuite de soarta, nepasare, indiferenta, semeni, societatea actuala.
Va multumesc, in mod special, celor care ati gasit cateva argumente in articolul meu care sa va convinga in a repeta gestul din suflet facut de bloggerii vranceni la o scara mult mai mare. Picatura noastra, cu picatura voastra, poate umple un pahar al unor nevoi pentru acesti copilasi autisti. Actiunea desfasurata de Blogosfera Vrancea a fost mediatizata multumita lui Gabi Sava in Ziarul de Vrancea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va invit sa va exprimati opiniile, cu argumente, bun simt si umor :)