Everything happens for a reason ..

Uneori, am vrea sa dam timpul inapoi, sa facem acele lucuri pe care nu am reusit, sa anulam greselile si sa luam alte decizii. Insa, timpul este ireversibil, el nu se mai intoarce. Poate de aceea, trenul vine in viata o singura data si e bine sa profitam si sa ne urcam la timp in el.

De multe ori in viata ne-am gasit asteptand un tren in gara. Privind lung in zare daca vine trenul. Freamatul, dorinta, nerabdarea, bucuria sau tristetea precum si alte stari insotesc aceasta asteptare. Pentru unii dintre noi, sensul vietii este sa asteptam trenul potrivit.

Misterul calatoriei, ca si al vietii, e ca nu stim cand vom cobori definitiv din tren : noi si cei care ne insotesc. Iar, atunci cand ne parasesc, poate sa fie pentru ca asa trebuie sa fie. Ca sa mergem pana la destinatia finala (doar) cu cei care ne sunt predestinati sa urce si sa ramana in tren langa noi. Poate de aceea, totul (ni) se intampla dintr-un motiv ..

Alteori, ne grabim sa ajungem în viitor si nu realizam cat de repede trece prezentul si ne trezim ca totul a devenit trecut. Daca am (putea) schimba trecutul, ne-am schimba pe noi si am anula prezentul. Experientele pe care le-am dobandit in trecut ne invata sa apreciem prezentul si sa il traim intens. Prezentul e singura clipa cand putem folosi timpul in favoarea noastra. Irosim in viata timp pretios pentru nimicuri si ne dam seama de aceasta cand e prea tirziu si nu se mai poate face nimic. Pentru ca nu mai putem da timpul inapoi cel mai bine e sa facem ce simtim, atunci cand simtim. Doar asa, nu vom avea regrete si intrebarea inerenta : "Ce-ar fi fost daca" ?!

Eu am doar un singur regret : ca nu te-am cunoscut mai devreme, ca sa am si mai mult timp sa iti arat cat de mult te pretuiesc. Tocmai de aceea, incerc sa recuperez trecutul si ma stradui sa iti demonstrez in prezent si pe viitor cat te ador. Minunile se intampla celor care cred cu adevarat in ele, iar lucrurile bune in viata se intampla celor care le asteapta. TU, esti minunea mea si doar asa se explicatia faptul ca totul (ni) s-a intamplat dintr-un motiv.

TU esti motivul pentru care azi EU te iubesc ! 
La Multi Ani frumosi, pentru ziua ta de nastere de astazi ;)

Platon si Socrate - Adevarul despre viata

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare.

Platon l-a ascultat fără să crâcnească şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri, am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat niciun alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea. 

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns: Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că, dacă nu îl iau cu mine, mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.

Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea. De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.

Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa. Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia. Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul.În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili, voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, aceasta este a doua floare pe care am descoperit-o. Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.