Am citit de curand cateva randuri care mi-au atras atentia si, iata cat de reale se dovedesc a fii, la mult timp dupa ce au fost enuntate. Se pare ca ele caracterizeaza cam toate Guvernarile post-decembriste.
Autorul acestor randuri, printre cei mai mari economisti ai secolului XX, a decedat in 2006. Nascut in New York, din parinti evrei proveniti din Rutenia (undeva in Ucraina de azi), acesta a obtinut in anul 1976 Premiul Nobel pentru economie, fiind un promotor al non-interventiei statului in economie, un tip apropiat de drepta si de liberalism. A influentat prin gandirea sa politicieni precum Margareth Thatcher ("doamna de fier") in Marea Britanie sau Ronald Reagan si Nixon (in SUA).
Promovand statul minimal, va dati seama ca a intrat in dizgratia oamenilor politici de stanga ai acelor vremuri, cat si in conflicte ideologice cu economistul apropiat de valorile stangii - John Kenneth Galbraith.
Deşi ideile sale au fost promovate de politicienii de dreapta, el nu împărtăşea convingerile lor sociale, fiind de exemplu în favoarea liberalizării drogurilor sau a desfiinţării recrutării obligatorii în armată. Cel mai bun ecsemplu este Olanda zilelor noastre, nu ?
Seria sa televizată din 1980 "Free to Choose", care a stat la bază cărţii cu acelaşi nume, a prezentat în termeni pe înţelesul tuturor avantajele liberalismuliui în economie şi a ajutat la schimbarea drastică până la sfârşitul decadei a opiniei cu privire la implicarea statului în economie.
"Aş vrea ca lumea să îşi amintească de mine ca de un prieten al libertăţii. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creştere economică şi unde capitalimsul înfloreşte, oamenii trăiesc mai mult şi mai bine" spunea Milton Friedman.
Una dintre maximele sale e cu precădere citată: "There is no such thing as a free lunch", adică "Nimeni nu îţi dă de mâncare pe degeaba!". Carevasazica, asta nu-l face un iubitor al asistatilor social din zilele noastre din Romanica, la fel, nici al pomenilor cu iz electoral din pre-campanie sau in timpul ei.
" Cand un individ isi cheltuie banii proprii sa cumpere ceva pentru sine, este foarte atent la suma pe care o cheltuie si la calitatea bunului pe care il achizitioneaza.
Cand un individ cheltuie banii sai pentru a cumpara ceva pentru altcineva, este inca atent cu privire la suma, dar mai putin la ceea ce cumpara.
Cand un individ cheltuie banii altora pentru a cumpara ceva pentru sine, este foarte atent la ceea ce achizitioneaza, dar nu si la suma pe care o cheltuie.
Iar cand cineva cheltuie banii altora pentru altii nu este interesat nici de suma cheltuita, nici de calitatea achizitiei.
Asa actioneaza Guvernele" .
Cand un individ cheltuie banii sai pentru a cumpara ceva pentru altcineva, este inca atent cu privire la suma, dar mai putin la ceea ce cumpara.
Cand un individ cheltuie banii altora pentru a cumpara ceva pentru sine, este foarte atent la ceea ce achizitioneaza, dar nu si la suma pe care o cheltuie.
Iar cand cineva cheltuie banii altora pentru altii nu este interesat nici de suma cheltuita, nici de calitatea achizitiei.
Asa actioneaza Guvernele" .
Autorul acestor randuri, printre cei mai mari economisti ai secolului XX, a decedat in 2006. Nascut in New York, din parinti evrei proveniti din Rutenia (undeva in Ucraina de azi), acesta a obtinut in anul 1976 Premiul Nobel pentru economie, fiind un promotor al non-interventiei statului in economie, un tip apropiat de drepta si de liberalism. A influentat prin gandirea sa politicieni precum Margareth Thatcher ("doamna de fier") in Marea Britanie sau Ronald Reagan si Nixon (in SUA).
Promovand statul minimal, va dati seama ca a intrat in dizgratia oamenilor politici de stanga ai acelor vremuri, cat si in conflicte ideologice cu economistul apropiat de valorile stangii - John Kenneth Galbraith.
Deşi ideile sale au fost promovate de politicienii de dreapta, el nu împărtăşea convingerile lor sociale, fiind de exemplu în favoarea liberalizării drogurilor sau a desfiinţării recrutării obligatorii în armată. Cel mai bun ecsemplu este Olanda zilelor noastre, nu ?
Seria sa televizată din 1980 "Free to Choose", care a stat la bază cărţii cu acelaşi nume, a prezentat în termeni pe înţelesul tuturor avantajele liberalismuliui în economie şi a ajutat la schimbarea drastică până la sfârşitul decadei a opiniei cu privire la implicarea statului în economie.
"Aş vrea ca lumea să îşi amintească de mine ca de un prieten al libertăţii. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creştere economică şi unde capitalimsul înfloreşte, oamenii trăiesc mai mult şi mai bine" spunea Milton Friedman.
Ca si democratia, capitalismul nu o fii al mai bun sistem posibil, insa se dovedeste, la ora asta, incomparabil cu ce-am trait noi, asa ca, celor ce nu le convine, sa emigreze in Coreea de Nord. Bine, azi se vorbeste despre "capitalismul salbatic", deci trebuie sa acceptam si sa luptam, altfel ramanem "de caruta", cum se zice !
Una dintre maximele sale e cu precădere citată: "There is no such thing as a free lunch", adică "Nimeni nu îţi dă de mâncare pe degeaba!". Carevasazica, asta nu-l face un iubitor al asistatilor social din zilele noastre din Romanica, la fel, nici al pomenilor cu iz electoral din pre-campanie sau in timpul ei.
