Love Actually : Keira Knigtley, Emma Thompson, Claudia Schiffer, Rowan Atkinson, Hugh Grant, Liam Neeson, Colin Firth, Billy Bob Thornton

1 - De Sarbatori, revad "LOVE ACTUALLY" - un film superb din 2003. Unul dintre cele mai bune pentru astfel de momente, cu o distributie excelenta. 

Plus ca e britanic, ceea ce face diferenta pentru mine iar actrita mea preferata Keyra Knightley (interpreta din "Mandrie si Prejudecata") are un rol foarte fain.

2 - Asa cum am promis la ultima postare, o sa fac cateva evidentieri din blogosfera. Pe parcursul anului 2009 am remarcat cateva bloguri care merita toata atentia, aprecierea si consideratia. Pentru analizele facute, argumentele aduse si echilibrul in sustinerea opiniilor. Fara sa fac vreun clasament, va asigur ca vom interactiona si-n 2010, pe blogurile fiecaruia dintre noi. Ii felicit pe :

* Nenea Lars

* Codrin Scutaru

* Adi - Paralele//Paralele

* baietii de La Coltul Strazii

* Paul Marin - Alta Perspectiva

Colegii bloggari din Focsani, meritati si voi aprecierile mele, sperand ca 2010 ne va da posibilitatea de a interactiona nu doar on-line. Am putea sa ne cunoastem si sa schimbam pareri despre blogosfera si ce ne mai preocupa pe fiecare. Mi-ar face placere sa ma intalnesc la un suc/bere si sa ne cunoastem intre noi :

* Ioana - 22 minute

* Iulia - Nimicuri

* Dan Brasov

3 - Ascult aproape orice gen musical si, probabil stiti, de preferinta mea pentru genul Progressive Trance. N-am scapat, in ultimii 2 ani, vreun concert cu un DJ exponential din topul mondial (Armin, Tiesto, ATB, Paul van Dyk, Chicane) alaturi de cei mai buni prieteni ai mei Bogdan si Dragos.

Am postat pe blog destule amintiri de pe la Concerte, unde ne simtim mai aproape de marile eventuri de pe afara, uitand pentru un uichend de problemele fiecaruia si de pseudo-musica din cluburile de fitze din Romanica. Iata, de ce nu mergem, in timpul anului in discoteci si preferam 2-3 concerte pe an, de calitate, cumparand civilizat bilet, nu pomana data de partide la parangheliile organizate pe bani publici cu formatii mediocre.

Pot spune, ca nu sunt prea apropiat de musica latino dar privesc cu admiratie la dansurile sud-americane. Probabil de aceea, la debutul lui 2009, o piesa m-a facut s-o ascult in nebunie, s-o fredonez zile-n sir. Iar acum, la finalul anului, imi place la fel de mult. Piesa Anului 2009 este, pentru mine, urmatoarea :

In loc de final : Sa incercam sa luam partea plina a paharului, sa ne bucuram de orice lucru marunt, in ciuda vremurilor grele care se anunta. Sa lasam deoparte rautatile si preferintele politice ale fiecaruia, sperand ca se vor lua masuri bune pentru economia romanesca, institutiile statului se vor reforma, firmele nu se vor mai inchide si vor beneficia de predictibilitate si stabilitate incat sa-si faca un plan pe mai multi ani.

Va imbratisez, la finalul lui 2009, dorindu-va ca in 2010 sa fim sanatosi, impliniti si sa zambim mai des. Noul An sa ne gaseasca cu ceva nou pe noi, un ban in buzunar si-o dorinta in suflet ! Dan va multumeste tuturor celor care m-ati onorat cu visitele si comentariile voastre in 2009.

Ne vedem in...2010 ! Sa fim iubiti;)

Merry Christmans, Santa Claus !

Urez unora, in perioada asta : pofta buna la masa (sau la ma-sa) si sa faceti matzul gros de (la) crapelnita cei care vreti sa va simteti bine. Oricum e deschis non-stop la Farmacia 24 (in Focsani), mai fac si ei vanzare in perioada asta, ca sa zic asa :))
Altora dintre noi, va doresc sa retraim bucuria aromelor, culorilor si amintirilor din copilarie (asa cum am incercat sa detaliez in ultima postare), sa tanjim cu nostalgie la zilele in care veneam, murati de la zapada si sanius, cu obrajii rosii. 
Ne aducem aminte, de Nasterea lui Iisus si nu de cetateanul Craciun, aka "Santa" cu domiciliul in Laponia... Care Mos Cracila (Santa Klaus, ori Perre Noel) era verde, in traditia germana, din ce-mi amintesc. Dupa care s-a co-branduit cu bautura din Atlanta intr-o perioada numai buna de bagat apa colorata fritzanta (adicatelea cu bulbuci) pe gatlejurile cotropite de mancarea noastra traditionala !
Incercam, pe cat posibil, in aceasta perioada, sa ne incarcam bateriile sperantelor noastre secatuite de contactul cu solul arid al cotidianului in care traim ! Sa speram si sa visam, sa iertam si sa iubim...

PS 1 : abia azi am avut acces la calculator, avand probleme cu Uindous-ul ce-a trebuit reinstalat ! Multumesc frumos, celor care ati avut aprecieri si cuvinte frumoase, la precedenta mea postare ! 
PS 2 : am facut cateva constatari : foarte multi, sunt mirati ca de Nasterea Domnului serbam si Craciunul (asta daca, n-or fi una si aceeasi treaba, pentru dansii). In plus, lipsiti de originalitate, unii ureaza ceea ce ei si-ar dori sa primeasca ! Fratilor, desi e criza si Iisus n-a zis sa sacrificam niste porci in cinstea Lui, se golesc rafturile cu carne mai ceva decat se goleau cele cu carti acum 20 de ani... 
PS 3 : in urmatoarea postare - ultima din 2009 - voi face, un inventar al blogurilor pe care le-am citit cu drag in 2009, pe mai multe categorii !

Iernile copilariei mele - Generatia cu cheia de gat

Si la mine la bloc, ca de altfel peste tot, era traditia ca iarna sa se asambleze celebrele "doze cu carbit" (sau carbid ?) care produceau un zgomot (desi inofensiv) destul  de asurzitor, mult peste ce fac actualele pocnitori din comert. Din ce-mi amintesc, se lua o cutie mai mare, de tabla, se punea carbitul de va vorbeam si putina apa. Totusi, parca mai era ceva - o substanta (parca), apoi se facea o gaura intr-o parte a cutiei si se dadea foc de la un chibrit.

Se zguduiau geamurile puternic, cainii si matele o zbugheau care incotro iar babele ne pandeau de dupa perdele conspirativ :D .. Bineinteles, unele dintre ele ascultau Europa Libera, iar altele turnau la Securitate :))

Cu toate acestea, nu se sesiza Militia ; e  drept, tot acest ritual nu avea ca scop sa accidenteze "civilii" sau copilasii nevinovati cum se intampla azi. Daca spune cineva, despre cei care se ocupau cu asta, ca erau teribilisti, atunci sa aibe in vedere ce oferta era atunci, in a-ti petrece copilaria si vacantele de iarna. Comparati cu actualii pustani teribilisti care arunca petarde in piete, la picioarele fetelor in curtea liceului, in toaleta si-n scarile blocurilor etc.

Ne putem intreba ce rost aveau asemenea ritualuri. Cred ca era un fel de dovada de maturitate fortata din partea unora care si-o etalau astfel ; un fel de "ba, aveti grija, nu va puneti cu noi", cu trimitere la cei din alte cartiere... Asta si pentru ca n-aveam cum "s-o ardem pe net toata noaptea", sa vorbim pe mess, ori sa mergem la un "long-night" !

Exista, ce-i drept, placerea de a merge la un film la Cinema Balada sau Unirea unde, in ciuda frigului, puteai face o gramada de chestii :D Se stia, indiferent de loc, toata lumea merge in spate si se venea cu juma de ora inainte ca sa iei locuri mai bune. Nu intru in detalii dar, la scenele din filme care atunci erau considerate mai fierbinti (iar azi ceva banal), exista celebra replica care ne amuza pe toti : "Pup-o, baaaaaaaaa" :))

Bine, veneam si pentru un film bun, care nu era difuzat la tv. Erau la moda atunci filmele frantuzesti de comedie ce au facut istorie : seria "Jandarmul" cu Louis De Funnes, ori divele BB (Brigitte Bardot) si Catherinne Deneuve.

Cat despre Alain Delon, era super-smecherie sa mergi la filmele politiste cu el, de la care ieseai cu un aer usor justitiar si multumit pentru ceva de calitate. Imi aduc aminte si acum de unul tare de tot "Clanul Sicilienilor", ori "Pe cuvant de politist". Altfel, ce puteai face acasa cand programul la tv avea 2-3 ore de balarii komuniste...  Cu discursurile lui Ceasca si ale Elenei (predecesoarea celor 2 de azi Udrea si Basescu).

Eram generatia "cu cheia de gat", care nu prea aveam ce face iarna in casa, decat sa privim pofticiosi la bananele care se coceau sus pe dulap, pe care le verificam zilnic si le intorceam sa se coaca mai repejor incat sa ne infruptam din ele. Asta in cazul in care aveam norocul sa le primim chiar si verzi, nu coapte de-a gata ca azi.

Portocale, gume de mestecat Turbo (astea dupa '90) si ciocolata chinezeasca erau primele pe lista Mosului Gerila - cum il chema pe Mosul komunist din timpu' lu' Ceasca-Ciuruitu'. Bineinteles, baietii ne doream acele masinute care se dadeau cumva in spate si apoi demarau puternic in fata, iar fetitele probabil ca asteptau nu papusile Barbie ci unele romanesti care se numeau Mihaela, dupa celebrul desen animat.

N-avem alternativa unei cafele cu un croissant, intr-o dimineata, la o tigara intr-un pub central de unde sa fim priviti ca la vitrina, de trecatori, cum se practica azi. Asta pentru ca a bea cafea era chiar un ritual inainte, se gasea foarte greu si de obicei facuta din inlocuitori - celebrul Nechezol. Asta din ce auzem si eu la babaci. E drept, priveam pachetul de tigari de pe masa ca o suprema tentatie si, pentru unii, a trece peste etapa "primului-fumat de Carpati", era o etapa bifata catre drumul spre maturitatea deplina. Restul etapelor, o sa le detaliem cu alta ocazie :D

Stau acuma si ma gandesc, la saniusul din cartier unde era cel mai tare derdelus din oras si nu lasam pe oricine "sa se dea" la noi. La zilele petrecute in celebrele "ciupercarii" unde se fuma Carpati-Marasesti-Snagov in nebunie, se juca zaruri pe surpize Turbo-Minti sau Cin-Cin cu zaruri facute din creta, ori la sfaturile altora care invatau cum sa confectionam alte goange pentru sarbatori. Ma refer la celebrea "punga cu surub" in care se punea fosfor de la chibrite apoi se arunca in sus si pocnea, la contactul surubului cu solul.

Dar, mai era, si o alta : pocnitoarea facuta dintr-o clanta smulsa de la vreo magazie, ce i se atasa o doza mica, si asigurata cu un cui indoit pe jumatate ; toate prinse cu un elastic, doza fiind umpluta cu acelasi fosfor. Apropos, cine punea peste 10 paie era super smecher si o tinea cumva in spate sa nu il asurzeasca.

Peste toate aceste bucurii ale copilariei, eram propriul meu sclav din cateva privinte. Eram fascinat de scartaitul bocancilor pe zapada proaspata iar vizual eram innebunit de o combinatie cromatica formata din rosu-alb-verde ! Zapada se depunea pana la nivlul caselor cam de 1-2 m, iar dimineata ieseam din casa/bloc sa facem partie, apoi ne construiam "omul-de-zapada" si celebra "cazemata"... Eram sclavul propriilor papile rapuse la nivel olfactiv de mirosul cozonacilor, a bradului natural (nu artificial ca azi), a portocalei careia ii smulgeam ca un barbar coaja cu degetele si mirosea bestial de tare in camera. 

PS : Stiu, is foarte multe de adaugat, ar mai trebui si alte postari in care sa intregesc tabloul cu multe alte bucurii ale copilariei. Probabil am sa mai adaug cate ceva zilele urmatoare desi, gandurile din ultimile zile, mi-au zburat la altceva. 

La acei tineri care acum 20 de ani au facut acel gest de sacrificiu pentru noi, tinerii de azi. Un gest fata de care eu le sunt recunoscator pe viata. Totul a inceput pe 17 decembrie 1989 cu adevarata si, probabil, singura Revolutie care a avut loc la Timisoara.

Voi, cum ati trait, "Iernile Copilariei" :) voastre ?

Sfantul Prooroc DANIEL !

Prorocul Daniel era din semintia imparateasca a lui Iuda. În anul 606 î.H., pe când avea în jur de 16 ani, a fost luat în robie de către regele Nabucodonosor şi dus în Babilon, împreună cu o mare parte a poporului Israel. 
Perioada exilului babilonic a fost una dintre cele mai grele şi mai triste din istoria poporului ales.
In Babilon – marea capitală a imperiului babilonian – Daniel a studiat în limba caldeilor, recunoscuţi pentru cunoştinţele lor de astrologie. Cei mai străluciţi dintre învăţăcei urmau să devină dregători la curtea regelui Babilonului.


Daniel a avut colegi de studiu împreună cu el şi pe alţi trei tineri evrei, Anania, Misael şi Azaria. Si aceştia sunt pomeniţi în această zi, împreună cu Daniel. Toţi patru şi-au asumat rolul de apărători ai credinţei strămoşeşti monoteiste, în condiţiile în care poporului Israel i se impunea religia politeistă babiloniană.
Au refuzat să mănânce din alimentele închinate idolilor, pentru a nu se întina şi pentru a nu încălca prescripţiile Legii mozaice. Refuzand sa se hraneasca din bucatele imparatului ii descopera acestuia ca printr-o alta hrana (doar seminte si apa) se pot arata mai frumosi la chip decat cei ce se hraneau din masa imparatului. A talcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrajitor de la palatul acestuia nu a reusit sa le explice. Pentru ca nu s-au inchinat unei statui a imparatului, cei trei tineri au fost aruncati intr-un cuptor incins. 
Datorita credintei lor, Dumnezeu va preface focul in roua. Motivul pentru care nu a fost aruncat si Daniel a fost acela ca el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducatorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, caci era nume de Dumnezeu.

Pentru ca se inchina lui Dumnezeu si nu idolilor, Daniel este aruncat intr-o gropa cu lei, in vremea imparatului Darie, din care va iesi nevatamat. In urma acestei minuni, imparatul Darie a scris la toate popoarele: "Pacea voastra sa se inmulteasca. De mine s-a dat aceasta porunca in tot pamantul imparatiei mele, ca fiecare sa se cutremure si sa se teama de Dumnezeul lui Daniil, pentru ca Acela este Dumnezeul cel viu, Care este in veci si imparatia Lui nu se va strica si stapanirea Lui indelung stapaneste, sprijineste si izbaveste. Apoi face semne si minuni in cer si pe pamant, caci a izbavit pe Daniel din gurile leilor". Mai tarziu va fi aruncat pentru a doua oara intr-o groapa cu lei din cauza credintei in Dumnezeul Cel Viu, dar si de aceasta data va iesi nevatamat.

Daniel si cei trei tineri au murit in vremea imparatului Atic. Din Sinaxar aflam ca la Invierea lui Hristos, au inviat si acestia si s-au aratat multora. Datorită darurilor sale deosebite, Profetul Daniel şi-a câştigat o poziţie importantă în ierarhia babiloniană. Această poziţie şi-a păstrat-o profetul şi după cucerirea Babilonului de către perşi în anul 539 î.H., când era în vârstă de 75 de ani.
În tradiţia iudaică se spune că Daniel ar fi fost cel care l-a sfătuit pe Cirus regele perşilor, cu privire la întoarcerea evreilor în ţara lor şi ar fi mijlocit pentru rezidirea templului de la Ierusalim. Sfintii Parinti au randuit ca pomenirea lor sa fie facuta cu 7 zile inainte de nasterea Mantuitorului, pe motiv ca acestia erau din semintia Iudeii, din care si Mantuitorul nostru Isi trage neamul dupa trup. Daniel insemna, in evreieste, "Dumnezeu este judecatorul meu“. Sfantul Proroc Daniel se numara intre cei 4 mari Proroci ai Vechiului Testament, impreuna cu Sfintii Isaia, Ieremia si lezechiel.

UPDATE : A nu se confunda sfantul Daniel din Biblie cu cel din traditia romaneasca - Daniil Sihastrul - sfatnicul lui Fane Babanu, care a fost canonizat si se serbeaza maine ! Spun asta pentru ca s-a facut o mica eroare in Ziarul de Vrancea de azi care i-a incurcat, desi n-as crede ca e vina celui care semneaza articolul... 

Oricum, despre sfantul al carui nume il port, ma raportez la cel din Biblie (Daniel) despre care am detaliat azi. Multi Ani, celor care purtam acest nume :)

Ave, Basescu ! "TAMPITII" te saluta !

Am mai zis ca NU reactionez la cald si in turul 1.  

Atunci, multi il felicitau pe Crin, pentru un rezultat frumos, simbolic, muncit pe bune, un precedent al Bunului-Simt, o apropiere de acea "majoritate tacuta" !  E o chestie ce mi-am impus-o in general, fata de mine insumi, indiferent de situatie. Asta si pentru ca nu sunt un tip instinctiv, impulsiv ori conflictual. Prefer o judecata la rece, pe argumente, rationala.
Nu am reactionat aseara la ecsit-poll-uri, observand o bucurie exacerbata a unora si cateva grimase pe fetele altora ! De aceea, nici azi nu voi comenta, cel putin pana la afisarea rezultatelor finale de catre BEC ! Ma gandesc, sa renunt, cel putin pana la finalul acestui an, sa mai comentez temele politice !

Mi-e sila si am o repulsie usor anormala, dar controlabila, fata de unele mentalitati inca invechite si deontologi de ocazie - altfel moralisti si "deloc profitori"- dependenti de "tatuci"... 
Mimica si gesticulatia - limbajul trupului - in cazul unora dintre acestia depasesc granitele doctrinare, principiale, morale. Interesele incep sa prinda aripi, (se) viseaza deja la scaunele, posturile si semnaturile pe viitoarele contracte.
Drept pentru care, am gasit aici , un mesaj care poate descrie mai bine ceea ce simt si as vrea sa transmit ! Iata, despre ce e vorba :


Domnule preşedinte al României, Traian Băsescu, vă doresc să ţineţi minte că nu aţi ajuns preşedintele României pentru al doilea mandat consecutiv prin realizările dumneavoastră, ci printr-un vot de blam, să vă amintiţi în fiecare zi că nu meritaţi acest mandat şi că nu mai aveţi doar responsabilitatea de a fi preşedinte, ci aveţi 22 de milioane de responsabilităţi, cîte una pentru fiecare cetăţean al acestei ţări. Şi vă doresc să vă amintiţi, în fiecare seară, înainte de a adormi, cît de bine trăim, dacă am ajuns să ne vindem, ca nişte curve ieftine şi proaste, cu 50 de lei votul.
Vă doresc să vă amintiţi că românii au votat împotriva birocraţiei, împotriva Elenei Băsescu, împotriva şpăgilor, împotriva justiţiei, că românii NU au votat pentru, ci au votat împotrivă. Vă doresc să vă amintiţi că lumea nu a votat pro-Băsescu, ci împotriva lui Iliescu, împotriva lui Năstase, dar mai ales împotriva lui Berceanu sau Udrea, pe care nu-i mai vor miniştri. Mai ales împotriva ultimilor.
Domnule preşedinte al României, vă doresc să vă amintiţi, zi de zi, că 22 de milioane de români nu mai au nici o speranţă de la dumneavoastră, ci au exclusiv aşteptări. Şi vă doresc să vă amintiţi că, de azi înainte, pentru următorii cinci ani, preşedintele Traian Băsescu nu mai are drepturi, ci are DOAR obligaţii.


PS : asa cum am zis joi, NU am mers la vot ! mi-am pastrat constiinta impacata, la fel ca in 2000 la turul 2 (WC Tudor versus Iliescu) ! pentru ca s-a votat anti, pentru ca votul negativ e preponderent, daca nu cumva majoritar, iar eu nu am facut asa ceva niciodata ! avand alternative, voi mai vota, altfel NU pot alege "raul mai mic" !
De aceea, NU regret votul acordat lui Crin Antonescu in turul 1, ii apreciez consecventa si argumentele puternice ce l-au determinat sa adopte o pozitie si sa sprijine un candidat ! A venit cu o propunere rationala pentru Premier incat sa avem un Guvern, o stabilitate, majoritate si predictibilitate economica cu masuri anti-criza...
In pragul comemorarii a 20 de ani de la Revolutia Romana, romanilor care inca mai vor "tatuci" le zic atat : hai sictir ! 
Da, in cel mai ne-academic stil si, fara menajamente ! Pentru ca doar asta meritati, dispretul nostru !

Draga prietene (2) ...

Zilele trecute, am incercat sa ne incurajam pentru a iesi la vot !

Azi, foarte multi dintre noi, nu ne putem concretiza o optiune politica, alegand dintre cei 2 candidati ramasi in cursa. Ma refer la iminentul Tur 2 al alegerilor prezidentiale.Pentru ca, foarte probabil, nici tu NU vei merge la vot ! De aceea, eu consider ca e corect sa nu-i abordez pe cei 2 candidati, saptamana asta si, sa nu incerc, un partizanat in beneficiul vreunuia. 
Mi-ar zice unii, sa las deoparte "balariile" astea la care eu tot fac apel: argumente, bun-simt si respect reciproc ! La ce bun, cand in ziua de azi, trebuie sa fii oportunist iar principiile, morala si doctrina is fluturate precum pliantele partidelor in campanii ajungand, sa fie aruncate, in "tomberoanele timpului"..

Draga prietene, crede-ma, sunt in starea in care nu-ti pot spune mai multe despre candidati incercand, pe cat posibil, sa-mi justific o eventuala optiune personala pentru Duminica. Mai ales pentru ca am avut o optiune in turul 1, am mers pe un vot pozitiv pentru un anumit candidat iar acum n-as putea merge pe un vot negativ, desi as avea suficiente justificari. 
Observam cum (justificabil) unii vor alege in 2009 "raul cel mic", aidoma Turului 2 din 2000 (Iliescu vs Vadim). Dar eu, n-o pot face acum, cum n-am facut-o nici in 2000... Am o jena, o retinere, pe care nu stiu cum sa o explic, dincolo de cei care graviteaza in jurul candidatilor sau trecutul lor mai mult sau mai putin komunist !

E frustrant si deloc civic pentru ca avem la indemana o arma puternica in care eu inca mai cred : votul ! Si nu mi-o pot folosi, desi am incurajat pe toti cei apropiati mie, cu care interactionez, sa mearga la vot si sa aleaga pe oricine vor ei, numai sa voteze ! Iar acum, imi primesc reprosuri, chiar de la cei mai apropiati prieteni: cum ca daca nu votez si, iarasi, iese un anumit candidat, cu tendinte conflictuale si dictatoriale, sa nu mai vorbesc si sa fac "ciocul mic"... Pe principiul "cine nu voteaza, nu co(me)nteaza" !
Votul asta e o "arma democratica" fata de care afirm ca multi tineri au murit la Revolutie devenind repere morale pentru mine (fara demagogie ieftina, cu mana pe suflet) si alti tineri responsabili din ziua de azi...  
Nu ! Acei tineri "n-au murit degeaba" cum spun unii cretini care cred ca sacrificul lor a fost fara folos ! Aceia care, cu o usurinta debordanta, generalizeaza in lipsa unei perceptii corecte si documentate asupra realitatii. Indiferent cat de mult a involuat societatea romana post-revolutionara, sa nu-i mai judecati pe eroii (cu sau fara voia lor) Revolutiei Romane ! Pentru ca eroii nu mor niciodata, cum bine spune un slogan. 
Iata, vom comemora, peste cateva zile, 20 de ani de la sacrificiul lor. Si, cu riscul de a parea ipocrit, pentru mine - tinerii aia reprezinta enorm de mult !! Ca nu ne merge atat de bine pe cat ne-am fi dorit, asta-i o alta problema ! Ciudat e, cum reusim sa vedem paiul din ochiul politicianului roman mioritic si nu vedem si barna din ochiul nostru carcotas al spargatorului de seminte si ultra-priceputului roman... 

Draga prietene, ti-as vorbi mai multe si despre cum incearca unii din ziua de azi sa confiste simbolurile si idealurile Revolutiei Romane, folosindu-le dpdv electoral. Mi-e scarba, de voi cei care ne vorbiti despre "comunistii si coruptii celorlalti" dar nu-i vedeti si pe-ai vostrii ! Asta dovedeste ca avem "mai multe Romanii" : a noastra, a celorlalti, a adversarilor nostrii, a celor non-votanti, a asistatilor-social, a celor ce muncesc in afara tarii etc. 
Un motiv pentru care nu am avut pana cum un "Presedinte al TUTUROR romanilor" ! Poate-ar trebui sa-i invidiem pe etnicii maghiari, de la care-am invata multe lucruri, dac-am fi mai toleranti si intelegatori cu nevoile lor ! E drept, in masura unui echilibru reciproc, fata de romanii din Ungaria.

Draga prietene, vezi bine si tu, ca in spatiul public si, mai ales, cel politic, totul se polarizeaza in functie de un anumit personaj politic vremelnic. Suntem dependenti de "tatuci" si nu intelegem ca in sistemul constitutional romanesc, presedintele (oricare va fi el) are un rol formal. Conteaza mai mult Legislativul (Parlamentul) si Executivul (Guvernul), la fel cum important e principiul separatiei celor 3 puteri in stat, daca e sa amintim si de cea judecatoreasca. Inca nu reusim sa aducem optiuni diverse si variante in discursul public si dezbaterea din viata cetatii...

Ne declaram crestin-ortodox in proportie covarsitoare (circa 90%) asta desi mergem pe la Biserica si ne rugam doar atunci cand avem nevoie. Apropos, este o intrebare geniala : "Cred pentru ca trebuie sau ca Imi trebuie" ?? 
O parte semnificativa dintre romani, is mai degraba "cretini" decat crestini, facand trimitere la fapte crestinesti, in timp ce injura de morti si raniti, de mama unora si-l amintesc pe Dumnezeu doar in contextul in care este prezent in invectivele adresate celorlalti !

Suntem extrem de invidiosi pe "capra vecinului" si cerem de la altii mai multe decat am fi in stare noi sa oferim. Am prefera sa stam degeaba pe o anumita remuneratie, decat sa muncim pentru una considerabil mai mare.

Depinde de fiecare dintre noi ce alegem in viata (in general) tot la fel si ce vom alege Duminica asta, daca vom merge la vot. Nu reusim sa avem mereu cea mai buna optiune politica dar, sa stii ca nu suntem primii in aceasta postura : parintii nostrii, dupa 1990, au fost si ei fascinati de-un anumit candidat care le-a inselat sperantele ! Tot asa cum si noi, am fost sedusi in 2004 de unul dintre candidati. 
Nu te pot influenta in a merge sau nu la vot, asisderea in a vota pe unul dintre cei 2 candidati ramasi in cursa. Cu atat mai mult, daca ai avut o alta optiune si ai impresia ca ti-a fost inselata. 
Te-as ruga, sa chibzuiesti bine, sa vezi dincolo de falsele aparente iar, pentru a vedea, daca esti intr-adevar un om liber, raspunde la urmatoarea intrebare, inainte de a vota: mai ai nevoie de cineva care sa-ti spuna ce sa faci ?

 
Draga prietene, suntem cumva pe marginea unei prapastii si, dupa mine, avem doar 3 posibilitati in ziua de azi, pentru a reusi :
1 sa cadem (involuntar)
2 sa ne aruncam (constient)
3 ori poate vom invata sa zburam.
Tu, ce alegi ?

PS : o piesa superba pe care v-o dedic tuturora - "Alegria"!

Sper ca Duminica asta ne vom asuma, impacati cu noi insine, o anumita decizie, trecand peste prejudecati, conceptii eronate si etichetele rau-voitorilor ! Avem o tara minunata, suntem destui care inca mai credem in ea si ca ne vom implini aici mergand pozitivi spre viitor ! 

Stiu, trebuie sa ne asumam trecutul, cu responsabilitate, dar nu mai putem alege oamenii din acel sistem ! Insa, de azi inainte, e timpul sa incetam cu  starea de conflict din politica, sa incetam cu justitia facuta la TV si sa avem in tara: bun-simt si diplomatie, competenta, normalitate si responsabilitate ! 

OBSERVATIE : acest articol a fost redactat si afisat pe blog anterior dezbaterii de la Tv dintre cei 2 candidati. Sper ca am procedat corect nefacand referire la nume de candidati si partide, pe parcursul postarii. 

Imi rezerv dreptul da a reveni, pana duminica, cu alte detalii si postari, in cazul in care dezbaterea din aceasta seara, imi va schimba convingerea actuala care este de a NU vota Duminica !

La Multi Ani, Romania ! Oriunde te-ai afla

E ziua noastra, a romanilor si un gand ma duce catre adevaratii romani, cei desavarsiti, acele repere care ne modeleaza constiinta, viata si actiunile noatre ! Unul dintre acestia, plecat dintre noi doar fizic, inca ne vorbeste prin opera sa, prin felul in care a ramas in mintea noastra si prin discursurile sale. 

Pe acesta, il consider cel mai mare roman al secolului trecut - Petre TUTEA - un reper fundamental pentru mine, ca tanar si roman modern european ! Despre Petre Tutea, am mai avut referiri pe blogul meu, una dintre acestea fiind AICI !
 

Petre Tutea ar fi implinit 101 ani pe data de 06 octombrie 2009. In randurile urmatoare, va redau, cateva fragmente dintr-un interviu luat in anul 1996. Alte interviuri la fel de mobilizatoare fiind despre "convertirea lui Petre Tutea" sau "De pe calea omului pe calea lui Dumnezeu". 

- In tinerete ati fost director de studii in Ministerul Economiei Nationale si puteti spune ca aveati atunci o meserie. Astazi, la 88 de ani, ce meserie credeti ca aveti in cetatea romaneasca? Doar nu sunteti un pensionar... 
- Daca exista o stiinta a natiunii, eu sunt de meserie roman!

- Rezumand, viata v-a fost impartita in doua perioade distincte: una de stanga, cand scriati articole induiosatoare si descriati soarta celor sarmani si «prosti», si una de dreapta, a nazuintelor nationale, cand v-ati apropiat si de credinta.
- Uite, cu prostii m-ara lamurit. Eram odata cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despre prosti. Prostii, zic, reprezinta ideea de repetitie goala: o iau totdeauna de la inceput. Sunt invariabili ca orice lucru neinzestrat, nu au culoare. Dar Iancovescu imi spune: Prostii sunt foarte variabili. Eu am un prieten - si de cate ori il intalnesc e mult mai prost decat il stiam.

- Cum ati facut trecerea de la ateism la credinta?
- Nu am fost ateu ca atare, nu am avut curajul asta, insa exista doua cai: calea omului si calea Domnului. Cea a omului e batatorita de filozofie, stiinte si tehnica. Pe calea Domnului, omul este insotit de rugaciune. Iar eu am mers multa vreme doar pe calea omului.

- De fapt, ca prima consecinta a acestei treceri, ati descoperit adevarata libertate...
- Evident. Singura zona in care actioneaza libertatea absoluta a lui Dumnezeu este ritualul crestin din Biserica. Acolo nu exista teroare, forta coercitiva, ci eliberare absoluta a omului de legile pamantului, carnii si spiritului material. Acolo, omul nu are vecin decat pe Hristos. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.

- Ati avut momente cand prezenta lui Dumnezeu in viata dumneavoastra a fost evidenta?
- Ar fi o mare indrazneala sa afirm prezenta lui Dumnezeu in viata mea, dar si o mare bucurie sa spun ca am simtit aceasta prezenta.

- Daca politic trecerea de la stanga la dreapta a fost posibila fara prea mare durere, sub aspect ideatic trecerea de la pasivism religios la credinta cred ca a avut un plus de tragedie.
- Sigur. Mi-am dat seama ca singura definitie completa a omului este data de teologie: omul este fiinta religioasa. Filozofia si stiintele sunt ancore in calea omului. Singura credinta este descoperitoarea caii adevarate, care este calea spre Dumnezeu. De aceea, am un mare regret: regretul de a nu fi fost teolog; regretul ca nu am realizat in mine un mare teolog. In afara de teologie, se face onanie de prestigiu.

- Initial, ati plecat de la convingerea ca efortul cunoasterii e un efort strict individual. Nu aveati, atunci, nevoia unei invecinari transcendente.
- Nu te poti cunoaste singur. Cunoasterea vine numai prin revelatie, iar aceasta vine de la Dumnezeu. Anticii intuiau un mare adevar, cand spuneau: zeul este creator, iar omul este imitator. Insa mitologia este preistorie. Este omul infantil, care plasmuieste, dar e incapabil sa primeasca.

- Credinta e un mod pur de a gandi?
- Intrebat fiind cum intelege gandirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamant pentru a fi sesizate senzorial si de prosti!

- Puritatea imprumuta ceva si din frumusete.
- Da. Bulgakov a fost intrebat de ce il iubeste pe Dumnezeu. Pentru ca a raspuns: «Dumnezeu este o frumusete crestina», a fost acuzat de erezie.

- In credinta, care este "erezia" dumneavoastra?
- Erezia mea e sistemul clasic. Mai precis: aspiratia catre sistem. Cand gandesc un sistem, ma pun pe lista de candidati la parlament. De fapt, raportul dintre om si teoria ideilor e de la subiect la absolut, deoarece ideile sunt arhetipuri, modele nepieritoare si perfecte. Cand gandesc, nu gandesc cuvintele purtatoare de concepte, ca idei, ci gandesc in idei. Acum, am redefinit radical sistemul. L-am increstinat! "Erezia" ar consta deci intr-un preaplin de idei... Da.

- Ati trait si alte ispite in viata. Printre acestea, tensiunea dintre politic si economic v-a preocupat multa vreme.
- Pai, am fost in Ministerul Economiei Nationale... Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. Stii cum vad eu diferenta dintre omul politic si cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar jos, omul economic, negustorul, o rata care se uita la el.

- Perioada stangista din tinerete - am putea s-o trecem si pe ea printre "erezii"?
- Stiu eu? in vremea mea circula o vorba: daca cineva pana la treizeci de ani nu e democrat si de stanga, (atentie, portocaliilor de azi) nu are inima; daca peste treizeci de ani nu e conservator si de dreapta, e tampit!

- Cum va apare imaginea lumii de astazi, la 88 de ani?
- Eh... Societatea noastra de astazi este, evident, un turn al lui Babel. Oamenii traiesc in turnul lui Babel pentru ca sunt oameni. Omenescul nu e firesc. El reprezinta o mutatie biologica, urmare a caderii in pacat. Si cu toate acestea, crestin vorbind, intre Kant si Adam nu e nici o deosebire... De! E regretabil ca timpul trece. Eficacitatea timpului doare. Cand simti ca timpul e eficace, te ia maiculita dracului! Simt un vid interior. Cred ca sunt pierdut. Drama este ca acum ma simt numai om... Pana acum am pendulat, ideatic, intre supraom si neom.

- Drama de a fi om e de fapt drama de a urma cursul vietuirii acestuia, care culmineaza in moarte...
- Nu ma tem de moarte. Ma tem de insingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile si victoriile acestei tari, ma simt ca un par in mijlocul furtunii. Singura nadejde este ca, om cum sunt, Dumnezeu ma iubeste si asa...

Tutea trecea in revista acea umanitate peregrina cu calmul si bucuria cu care parintele isi numara copiii. Se perindau nenumarate intrebari, disperari sau comoditati, insa nici o intrebare nu a fost luata ca atare, nici o disperare nu a fost sporita si nici o comoditate incurajata. Pus in fata unei varietati naucitoare, Tutea gasea repede un limbaj care, general, invatator, consolator, patrundea dincolo de interogatii, de zbateri sau linisti. Fara un program fix, haotica in aparenta, viata cu Tutea era o permanenta asteptare. Abia pleca cineva si astepta pe altcineva; pe altcineva, pentru ca mai avea ceva de adaugat, de spus in plus, intru o si mai mare intarire.