Iernile copilariei mele - Generatia cu cheia de gat

Si la mine la bloc, ca de altfel peste tot, era traditia ca iarna sa se asambleze celebrele "doze cu carbit" (sau carbid ?) care produceau un zgomot (desi inofensiv) destul  de asurzitor, mult peste ce fac actualele pocnitori din comert. Din ce-mi amintesc, se lua o cutie mai mare, de tabla, se punea carbitul de va vorbeam si putina apa. Totusi, parca mai era ceva - o substanta (parca), apoi se facea o gaura intr-o parte a cutiei si se dadea foc de la un chibrit.

Se zguduiau geamurile puternic, cainii si matele o zbugheau care incotro iar babele ne pandeau de dupa perdele conspirativ :D .. Bineinteles, unele dintre ele ascultau Europa Libera, iar altele turnau la Securitate :))

Cu toate acestea, nu se sesiza Militia ; e  drept, tot acest ritual nu avea ca scop sa accidenteze "civilii" sau copilasii nevinovati cum se intampla azi. Daca spune cineva, despre cei care se ocupau cu asta, ca erau teribilisti, atunci sa aibe in vedere ce oferta era atunci, in a-ti petrece copilaria si vacantele de iarna. Comparati cu actualii pustani teribilisti care arunca petarde in piete, la picioarele fetelor in curtea liceului, in toaleta si-n scarile blocurilor etc.

Ne putem intreba ce rost aveau asemenea ritualuri. Cred ca era un fel de dovada de maturitate fortata din partea unora care si-o etalau astfel ; un fel de "ba, aveti grija, nu va puneti cu noi", cu trimitere la cei din alte cartiere... Asta si pentru ca n-aveam cum "s-o ardem pe net toata noaptea", sa vorbim pe mess, ori sa mergem la un "long-night" !

Exista, ce-i drept, placerea de a merge la un film la Cinema Balada sau Unirea unde, in ciuda frigului, puteai face o gramada de chestii :D Se stia, indiferent de loc, toata lumea merge in spate si se venea cu juma de ora inainte ca sa iei locuri mai bune. Nu intru in detalii dar, la scenele din filme care atunci erau considerate mai fierbinti (iar azi ceva banal), exista celebra replica care ne amuza pe toti : "Pup-o, baaaaaaaaa" :))

Bine, veneam si pentru un film bun, care nu era difuzat la tv. Erau la moda atunci filmele frantuzesti de comedie ce au facut istorie : seria "Jandarmul" cu Louis De Funnes, ori divele BB (Brigitte Bardot) si Catherinne Deneuve.

Cat despre Alain Delon, era super-smecherie sa mergi la filmele politiste cu el, de la care ieseai cu un aer usor justitiar si multumit pentru ceva de calitate. Imi aduc aminte si acum de unul tare de tot "Clanul Sicilienilor", ori "Pe cuvant de politist". Altfel, ce puteai face acasa cand programul la tv avea 2-3 ore de balarii komuniste...  Cu discursurile lui Ceasca si ale Elenei (predecesoarea celor 2 de azi Udrea si Basescu).

Eram generatia "cu cheia de gat", care nu prea aveam ce face iarna in casa, decat sa privim pofticiosi la bananele care se coceau sus pe dulap, pe care le verificam zilnic si le intorceam sa se coaca mai repejor incat sa ne infruptam din ele. Asta in cazul in care aveam norocul sa le primim chiar si verzi, nu coapte de-a gata ca azi.

Portocale, gume de mestecat Turbo (astea dupa '90) si ciocolata chinezeasca erau primele pe lista Mosului Gerila - cum il chema pe Mosul komunist din timpu' lu' Ceasca-Ciuruitu'. Bineinteles, baietii ne doream acele masinute care se dadeau cumva in spate si apoi demarau puternic in fata, iar fetitele probabil ca asteptau nu papusile Barbie ci unele romanesti care se numeau Mihaela, dupa celebrul desen animat.

N-avem alternativa unei cafele cu un croissant, intr-o dimineata, la o tigara intr-un pub central de unde sa fim priviti ca la vitrina, de trecatori, cum se practica azi. Asta pentru ca a bea cafea era chiar un ritual inainte, se gasea foarte greu si de obicei facuta din inlocuitori - celebrul Nechezol. Asta din ce auzem si eu la babaci. E drept, priveam pachetul de tigari de pe masa ca o suprema tentatie si, pentru unii, a trece peste etapa "primului-fumat de Carpati", era o etapa bifata catre drumul spre maturitatea deplina. Restul etapelor, o sa le detaliem cu alta ocazie :D

Stau acuma si ma gandesc, la saniusul din cartier unde era cel mai tare derdelus din oras si nu lasam pe oricine "sa se dea" la noi. La zilele petrecute in celebrele "ciupercarii" unde se fuma Carpati-Marasesti-Snagov in nebunie, se juca zaruri pe surpize Turbo-Minti sau Cin-Cin cu zaruri facute din creta, ori la sfaturile altora care invatau cum sa confectionam alte goange pentru sarbatori. Ma refer la celebrea "punga cu surub" in care se punea fosfor de la chibrite apoi se arunca in sus si pocnea, la contactul surubului cu solul.

Dar, mai era, si o alta : pocnitoarea facuta dintr-o clanta smulsa de la vreo magazie, ce i se atasa o doza mica, si asigurata cu un cui indoit pe jumatate ; toate prinse cu un elastic, doza fiind umpluta cu acelasi fosfor. Apropos, cine punea peste 10 paie era super smecher si o tinea cumva in spate sa nu il asurzeasca.

Peste toate aceste bucurii ale copilariei, eram propriul meu sclav din cateva privinte. Eram fascinat de scartaitul bocancilor pe zapada proaspata iar vizual eram innebunit de o combinatie cromatica formata din rosu-alb-verde ! Zapada se depunea pana la nivlul caselor cam de 1-2 m, iar dimineata ieseam din casa/bloc sa facem partie, apoi ne construiam "omul-de-zapada" si celebra "cazemata"... Eram sclavul propriilor papile rapuse la nivel olfactiv de mirosul cozonacilor, a bradului natural (nu artificial ca azi), a portocalei careia ii smulgeam ca un barbar coaja cu degetele si mirosea bestial de tare in camera. 

PS : Stiu, is foarte multe de adaugat, ar mai trebui si alte postari in care sa intregesc tabloul cu multe alte bucurii ale copilariei. Probabil am sa mai adaug cate ceva zilele urmatoare desi, gandurile din ultimile zile, mi-au zburat la altceva. 

La acei tineri care acum 20 de ani au facut acel gest de sacrificiu pentru noi, tinerii de azi. Un gest fata de care eu le sunt recunoscator pe viata. Totul a inceput pe 17 decembrie 1989 cu adevarata si, probabil, singura Revolutie care a avut loc la Timisoara.

Voi, cum ati trait, "Iernile Copilariei" :) voastre ?