Desi nu suferim de o anumita deficienta fizica, psihica, locomotorie sau de alta natura, vedem (unii dintre noi) tot mai putine motive pentru care sa zambim, sa multumim pentru ceea ce avem si sa ne bucuram de fiecare secunda data...Uite, io sunt genul care vede mereu "partea plina a paharului", chiar si cand ma aflu pe marginea prapastiei. In dese momente din viata, a trebuit sa ma adaptez la situatie si, decat sa ma prabusesc, a trebuit sa invat sa zbor...
Cum ar fi, sa incercam sa vedem si sa apreciem lucrurile simple ce ni se intampla zilnic (aparent, insignifiante) ? Sa le privim pozitiv, sa le provocam si anticipam ? Iar, chemandu-le, sa ne bucuram mai mult de viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va invit sa va exprimati opiniile, cu argumente, bun simt si umor :)