Istoria Partidului National Liberal - Coalitia de la Mazar Pasa : 24 mai 1875

Campania pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875 a fost un moment decisiv de raliere liberală. Încă de la 4 ianuarie 1875, liberalii alcătuiseră un Comitet Central Electoral pentru a coordona activitatea politică în toata România. Campania politică a liberalilor coalizaţi nu le-a adus rezultatele dorite în Parlament. Rămaşi în opoziţie, liderii lor s-au convins că, pentru succesul politic, trebuia să se mai facă un pas înainte spre a se ajunge la fuziune. 

La 24 mai 1875 puneau bazele Partidului Naţional Liberal : Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gh. Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu. Reuniunile de la Mazar Paşa depăşeau cadrul unor contacte dintre parlamentarii liberali, aceştia vizând crearea unei atmosfere favorabile în opinia publică pentru ca, prin presiune, să se forţeze îndepărtarea conservatorilor de la putere.

Programul publicat la 4 iunie 1875 în Alegătorul liber nu era o expunere de principii doctrinare, ci o consemnare a unor obiective concrete din perspectiva unei succesiuni guvernamentale : dezvoltarea bunei stări a claselor muncitoare prin ocrotirea muncii şi avutului acestora, combaterea legii tocmelilor agricole spoliatore pentru ţărănime, împroprietărirea însurăţeilor de la sate şi a mahalagiilor din oraşe, dezvoltarea învăţământului public, autonomie comunală. 

Liderii liberalismului român au deschis o listă de adeziune la partidul constituit. La 5 iunie se insera numele a 25 de membri care alcătuiau Comitetul director. În ordine alfabetică aceştia erau: V. Arvanezu, D. Berindei, Pană Buescu, Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu, dr. Niculae Kalinderu, Dimitrie Cariagdi, Ion Câmpineanu, M.C. Epureanu, Nicolae Fleva, Mihail Pherekyde, Ion Ghica, Dimitrie Gianni, A.G. Golescu, C. Grădişteanu, Mihail Kogălniceanu, Al. Lupescu, C. Nacu, Remus Opran, Pache Protopopescu, C. A. Rosetti, Eugeniu Stătescu, Dimitrie A. Sturdza, George Vernescu. Titulatura are 2 concepte, naţional şi liberal, care expuneau însuşi sensul dezvoltării societăţii şi statului român. Termenul naţional semnifica continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranităţii şi independenţei depline, ci şi sub acela al dezvoltării economice, culturale, intelectuale şi educaţionale. Cuvântul liberal exprima natura regimului social economic şi politic instituţional bazat pe proprietate şi libertate, prin căutarea permanentă a unui echilibru între diferitele clase ale societăţii.

Denumirea partidului reprezintă 2 curente de gândire politică românească din care s-a întrupat statul român modern, ele contopindu-se şi regăsindu-se in ideologia şi practica unui partid care după 1866 a devenit vehiculul politic al procesului de modernizare a României. S-a ajuns la promovarea la cârma ţării a guvernului M.C. Epureanu, cu Kogălniceanu la externe, Gh. Vernescu la interne, I.C. Brătianu la Finanţe, Gh. Chiţu la Culte şi instrucţiune Publică, colonelul Slăniceanu la Război .Guvernul liberal era expresia coaliţiei de la Mazar Paşa, în care preşedintele de Consiliu, Manolache Costache Epureanu, un conservator moderat, avea rolul de garant al tranziţiei dinspre conservatorismul restaurator-regulamentar spre un liberalism ponderat. Prin acest guvern România intra într-o fază decisivă a dezvoltării sale social-economice şi politic-instituţionale.

Linkuri Social Media :

www.Twitter.com/DanTrofin
www.Facebook.com/TrofinDan
www.Linkedin.com/in/DanTrofin
www.YouTube.com/user/ecstra
www.djPATRICKdan.wordpress.com