Ma simt copil, intr-o anume masura care-mi permite sa pot sa visez, sa sper si sa vad partea plina a paharului, jumatatea placuta a lucrurilor. Frecvent, tanjesc, aidoma unui copil intr-o cofetarie, la raza de incredere care ne intretine multora dintre noi speranta ca vom scapa da contextul difuz. In fiecare zi, reusesc sa vad acea luminita de la capatul tunelului, care-mi da increderea ca vom evada din acest contact neplacut cu solul arid al realului si cotidianul neplacut care ne agaseaza zilnic. Sunt copil si ma simt bine asa - uitandu-ma cum unii imbatranesc prematur cand privesc doar reflexia propriei persoane in oglinda, doar spatiul ingust in care isi vad umbra, nefericirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va invit sa va exprimati opiniile, cu argumente, bun simt si umor :)