Petre TUTEA - un REPER dupa 19 ani ?!

Petre Țuțea s-a născut în anul 1902 la Boteni, în judeţul Argeş, în familia unui preot. Supranumit un Socrate român, Țuțea și-a lăsat amprenta asupra culturii românești, făcând parte, în anii 30, din valul de intelectuali reuniţi în jurul lui Nae Ionescu: Constantin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu. A studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929). 3 ani mai târziu, 1932, fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. În 1933 este referent în Ministerul Comerțului și Industriei, instituție care în 1936 își va schimba numele. Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde se întâlnește cu Nae Ionescu.

Între 1935 a publicat Manifestul revoluției naționale, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță și până 1948 a colaborat cu mai multe ziare. A scris articole de economie politică, în special, la ”Cuvântul”, ziar condus de Nae Ionescu. De asemnea, în aceeași perioadă, Petre Țuțea a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior, în Ministerul Războiului și director de studii în Ministerul Economiei Naționale

A fost arestat de către autoritățile comuniste impuse de sovietici și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953). Pe 22 decembrie 1956 a fost, iarăși, arestat, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale și a fost condamnat la 10 ani închisoare, în 1957. I s-a intentat un nou proces în 1959, în urma căruia a fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.

A fost eliberat în timpul amnistiei din 1964. Cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Țuțea a fost urmărit în permanență de securitate, care a efectuat numeroase descinderi în locuința sa modestă. Comuniștii i-au luat o mulțime de manuscrise, studii și materiale, printre care și o copie a proiectului Prometeu. Către sfârșitul vieții a început o Antropologie creștină concepută schematic în șase capitole. Din cauza persecuției a publicat foarte puțin înainte de 1989, însă imediat după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile. A murit pe 03 decembrie 1991, la vârsta de 89 de ani.

Cateva consideratii personale : Daca mai este nevoie sa precizez, azi sunt 19 ani de cand lipseste de langa noi, unul dintre cele mai mari REPERE pentru poporul roman... Probabil, cel mai mare ROMAN, in conceptia mea ! Despre "nevoia de repere", am mai scris tot la fel cum am amintit recent, despre ultimele cuvinte rostite pe patul de spital, inainte de a trece in eternitate...

Ma oftic tare mult ca nu vad, zilele acestea, ceva comemorativ la adresa lui Petre Tutea, mai ales ca mi s-a aplecat de la supra-mediatizatul cortegiu funerar national al lui Adrian Paunescu, acuma cateva saptamani. Raman memorabile interviurile realizate de Vartan Arachelian, multe dintre ele postate pe YouTube, pentru doritori. O adevarata hrana spirituala, o nevoie profunda de cuvinte si ganduri mobilizatoare, pentru cei care nu se regasesc in prezentul dezolant.

Asadar, fac o recomandare :

...pentru cei care i-a desteptat imnul national din mahmureala unei stari de "dolce-far-niente"si s-au culcat la loc neintelegand sa faca ceva pentru ei, semenii lor ori sau sa lase ceva in urma.

...pentru cei care inca mai credeti ca "statul trebuie sa va ajute, sa va dea ceva".

...pentru cei care nu si-au ecscitat neuronii si mintile cu o carte la timpul potrivit, preferand jocul de pacanele in liceu, babaroase dupa seral, ori practica poker-ul cu politicieni, inalti functionari publici (sau cu statut special) in camere de hotel dubioase.

...pentru cei care se pretind de drepta : liberali, democrati, dar uita sa se raporteze la trecut si sa-si gaseasca repere puternice, care sa-i tina puternici in contactul cu "solul arid al realului", vaduvit de principii si oameni politici demni, responsabili !

Tuturor, acestora de mai sus, alaturi de un "hai sictir" la aperitiv, va servesc la felul intai urmatoarele randuri ! Pentru injuraturi, folositi cu incredere mailul afisat in profilul meu ori incercati de comentati, poate aveti vreo sansa !

"Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: "Ce înseamnă un om de dreapta?", câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a răspuns simplu :

"– Român absolut, asta înseamnă !"

UPDATE : Gânditor original, considerat un “geniu al oralităţii”, naţionalist fervent, deopotrivă sincer şi declamativ, prieten al lui Nae Ionescu şi al celor formaţi la şcoala lui - Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, s-a bucurat de recunoaşterea contemporanilor. În timpul lui Ion Antonescu a fost director în Ministerul Economiei. După instaurarea regimului comunist a căzut în dizgraţie şi a avut de suferit represalii drastice, fiind anchetat, bătut şi întemniţat. În cursul a 13 ani de detenţie (1948-1953 şi 1956-1964) a trecut prin penitenciare din Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi Aiud, cunoscute ca locuri de exterminare a deţinuţilor politici. A reuşit să supravieţuiască şi, mai mult decât atât, să continue să vorbească celor din jur, deţinuţi şi gardieni, despre credinţa sa în destinul poporului român şi în valorile creştinismului. O frază rostită de el în închisoare a rămas celebră: “Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!”

Eliberat în 1964, a dus o viaţă de proscris. Locuia într-o garsonieră modestă de la ultimul etaj al unui bloc de lângă Cişmigiu (str. Episcop Ambrozie nr. 2-4, etaj VIII, apart. 49, sector 1, Bucureşti) şi, neavând dreptul să publice, trăia aproape exclusiv dintr-un ajutor bănesc dat de Uniunea Scriitorilor. “Îl găseam aproape zilnic - îşi va aminti peste ani Horia Stanca - la restaurantul-cantină al Uniunii, unde el lua masa şi unde ne procuram amândoi alimente pentru acasă de la bufetul restaurantului. Îl vedeam, înalt, spătos, mai subţirit, stând frumos la coadă între colegi tineri şi foarte tineri, nici unul deajuns de politicos să-i cedeze rândul. Majoritatea acestora n-avea idee cine era”.

După 1989, a fost redescoperit de societatea românească, datorită zelului unor studenţi (Marian Munteanu, Radu Preda ş.a.) care au văzut în el un mentor şi un vizionar şi i-au consemnat cu evlavie enunţurile apodictice. Atrase de excentricitatea personajului şi de poziţia lui anticomunistă tranşantă, presa scrisă şi televiziunea au dat amploare redescoperirii. În unele zile Petre Ţuţea era vizitat şi de câte opt-zece ziarişti, care îi solicitau declaraţii sau interviuri. Situaţia lui materială a rămas însă la fel de precară. Într-o scrisoare adresată lui Emil Cioran în 1990, există un post-scriptum edificator: “Am o dorinţă, să cumperi garsoniera mea, fiindcă nu vreau să mor chiriaş: poate să-ţi servească vreodată la venirea ta în Bucureşti, împreună cu doamna. Este în centrul Bucureştiului, lângă Cişmigiu. Într-o proprietate a lui Emil Cioran nu mă simt chiriaş.”