Chiar daca, nu ma auzi sau vezi, acuma (incerc o destainuire atipica unui blogger in devenire, dar sincer) iti doresc sa ai o batranete mai linistita, in ciuda suferintei ce-o ai.
Chiar daca, zilele de nastere nu se mai sarbatoresc, asa cum obisnuiai odinioara.
Chiar daca cei carora le-ai facut bine, ajutandu-i neconditionat, nu te mai suna si nu intreaba de dumitale.
Chiar daca nu mai poti merge pe bicicleta asa cum ai facut aproape o viata, la munca.
Stiu, iti mai doresti sa ajungi, inca o data in Grecia dumitale draga, de unde a plecat strabunicul Nicolas Dasos, alegand Romania si, pe care l-am prins vreo 4-5 ani si eu, ascultandu-i povestile despre Grecia cea draga...
Stiu, orice detaliu culinar din bucataria greceasca, ti se pare mai fascinant decat orice mancare romaneasca sau delicatesa dintr-o cuisinerie sofisticata, la fel un documentar tv sau o musica despre Grecia.
Stiu, ai ramas cu amintirile proaspate, desi ai vizitat Grecia acum 50 ani, rememorand, cu precizie, fiecare detaliu.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=2AzpHvLWFUM]
Poate ca pare aiurea, ce fac acuma, cu acest mesaj... Totusi, continui !
Vreau sa stii, ca ai facut destule, atat pentru altii, cat si pentru noi toti. Ca, doar dumitale si tataia, aduceati ciocolata chinezeasca, de la alimentara, din aia cu hartia rosie, sau ciocolata mica invelita in staniol auriu, in forme dreptunghiulare. Banutii aurii de ciocolata ori alte bunatatiuri greu de gasit atunci.
De Craciun primeam (ca atunci se putea) banane verzi, de se coceau pe soba, pe un ziar. Si portocale. Nu erau Milka sau Heidi, pe atunci, dar gustul ciocolatei din copilarie ramane inconfundabil...
Pentru toate acestea, iti multumesc, mamaie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va invit sa va exprimati opiniile, cu argumente, bun simt si umor :)