Trofin-Dan: 2007

sâmbătă, 29 decembrie 2007

Reteta pentru anul 2008 !

Magia sarbatorilor sa ne bucure sufletul,

Stralucirea lor sa ne mangaie destinul,

Cei dragi sa ne inconjoare in noul an,

Fericirea sa fie al nostru drum !

Va doresc sa aveti parte de :

tot ce aveti si mai vreti,

tot ce nu aveti si va doriti,

tot ce va lipseste si nu stiti !

luni, 24 decembrie 2007

Revolutia din 1989 a lui Adi de la 2 !

"În decembrie 1989, blocul nostru şi-a dat din plin tributul lui de sânge. Adi de la etajul doi s-a dus în centru să vadă Revoluţia şi a murit împuşcat. Azi şade pe aleea eroilor, străjuit de clădirile impozante ale Poştei, Teatrului municipal şi Prefecturii din Braşov". In Brasov, ca si in alte locuri din tara, in Decembrie 1989 au fost situatii similare. De ce a fost nevoie de victime, mai ales ca, dupa prinderea si executarea lui Ceausescu lucrurile trebuiau sa se linisteasca ?!

Efectul care trebuia sa il aibe disparitia defunctului presedinte al R.S.R. tocmai asta ar fi fost...calmarea situatiei din tara si intrarea ei pe un alt fagas. Oare de ce se vorbeste despre o " Revolutie din 1989 " cand, in fapt, dupa parerea mea, revolutie a fost doar la Timisoara. Ceea ce a fost in Bucuresti a semanat in opinia mea cu o lovitura de palat, de stat ... inlocuirea republicii de tip socialist cu una aparent democratica. O republica a ex-comunistilor reformatori din jurul lui Ion Iliescu printr-un regim neo-comunist.

Stiu, ca din Focsani au plecat destui tineri militari " sa apere " Capitala... Asta pentru ca erau si inca mai sunt multe unitati militare in orasul nostru. Mai stiu ca " s-a murit aiurea " si la Otopeni, dupa cateva ordine date de catre cei ce aveau tot interesul sa existe victime. Practic, acestia s-au dus acolo sa apere Aeroportul de teroristi, insa, in fapt..s-au dus ca "porcul la taiere", adicatelea ca victime sigure...

Revin, de ce a fost nevoie de atatia morti si de ce s-a dorit fortarea caracterului popular al miscarii din Bucuresti pentru a ajunge azi, nemernicul de Iliescu si cu grupul lui, sa numeasca " Revolutia din 1989" ?

Fata de cei care s-au sfarsit in Decembrie 1989 plec pios capul si ma gandesc ca as fii putut fii unul dintre ei. La fel ca si tine, ca si tine...precum el sau ea, ca orice tanar care in valtoarea evenimentelor, si-ar fii exprimat liber trairile, simtamintele si ar fii iesit in strada.

Ce m-a determinat sa nu ies in strada in Decembrie 1989 ? Pare banal si oarecum hilar insa, undeva pe 17, 18 Decenbrie mi s-a intamplat un accident domestic. Mi s-a intamplat sa vars, din neatentie, ibricul cu ceai fierbinte aflat pe aragaz, peste piciorul drept. Fapt ce s-a transformat intr-o rana destul de suparatoare la acea varsta.

Pentru mine, revolutia a insemnat acest eveniment, cand m-am oparit si, care, m-a determinat sa nu ma pot misca decat greu prin casa, iar afara nu am iesit decat undeva prin 26-27 decembrie. Cand dictatorul era deja istorie. Si atunci am iesit pt ca simteam nevoia unui alt aer...acela al libertatii. Nu stiam, exact ce inseamna si ca in atmosfera plutesc particule neo-comuniste emanate de Ion Iliescu si grupul malefic ce a furat fraiele tarii...

Tot atunci au aparut persoane precum Marian Oprisan care vorbeste azi in numele cetatenilor judetului Vrancea, in orice discurs demagogic de-al sau si care a plecat de la un tanar cu tupeu in 1989 dispus a face orice pt a parveni.

Se pare ca a contat mult pt viitoarea sa cariera politica ceea ce era mentionat in CV: referintele date de activitatea sa principala desfasurata in gara veche din Focsani unde-si facea veacul, avand indeletniciri aflate in conflict cu legea, cleptomania nefiind o scuza in cazul sau ci o indeletnicire, ocupatie si o sursa de venit. Zic altii mai informati, care-au trait acele vremuri. Nu am eu de unde a stii exact daca e asa.

De atunci s-a instaurat un regim neo-komunist cu o doctrina social-democrata, care imi aduce acum aminte despre vorba lui Petre Tutea: "social-democratia este laptele batut al comunismului". Tot atunci s-au eschivat o serie de persoane din aparatul comunist care nu au facut obiectul actualei legi, mult mediatizate si inaplicabile azi...Legea Lustratiei, prevazuta in Programul Revolutiei de la Timisoara.

De ce n-a fost aplicata aceasta lege din 1990 ? Pai, sa se auto-elimine toti acei securisti, comunisti, tortionari ?1 Care, conform acelei legi, nu ar mai fi putut ocupa functii si demnitati publice. Sa fim seriosi...

In 1990, daca as fii putut vota, as fii mers pentru prima data pe o mana sigura care nu m-ar fii dezamagit, zic eu ! As fii votat pe Ion Ratiu la presidentiale si, daca erau mai multi, poate astazi nu avea aceasta situatie in tara. Dar nu aveam voie. In 1996 la fel nu am putut vota, insa preferinta mea era pentru Constantinescu mai mult ca vot anti P.D.S.R., nu de altceva.

Dar am votat in 2000 si am ales poate printre putinii, pe un candidat prea bun pt tara asta, ce are nevoie stridenta de un tatuc, de o figura carismatica si nu de un bun profesionsit, diplomat precum Mugur Isarescu. Delco intamplator, bancherul anului in Europa in 2003 si unul dntre cei mai longevivi guvernatori din sistemul bancar european. In turul 2 nu am votat si nu regret. Ce sa aleg: un comunist precum Iliescu sau un bolnav precum Vadim ?

Si iata a vent anul 2004 cand, respectand un principiu intrat in cutumele votarii din Romania, am votat iarasi contra celor de la putere si nu un anumit partid, alegand candidatul " Aliantei DA" ! Ce se chema, inainte de plansul fals si penibil, Theodor Stolojan, apoi Traian Basescu (cu voia baietilor destepti din servicii si din S.U.A.).

Se pare ca iar am ales prost. Nu as fii preferat pe Adrian Nastase decat pentru diplomatia sa si ca nu ar fii facut gesturi prostesti. Dar nici "puroiul" ce era in tara sub obladuirea sa si a lui 'nea Nelu nu era de preferat ! De aceea, cumva, nu prea regret cum am gandit si actionat atunci. NU am probleme de constiinta, din acest punct de vedere...

Cele prezentate mai sus sunt o divagare, de la subiectul principal, acela al trecerii la " Majorat " a evenimentelor din Decembrie 1989 ... numite de unii si Revolutie !

Veti parcurge, in continuare, o poveste nefericita a unui tanar ce avea numai 13 ani la momentul 1989... O varsta ghinionista pentru acela tanar ce putea fi oricare dintre noi ! Si tu ... si el ... si ea ... probabil oricine ! Dumnezeu sa-i ierte !

Adi de la doi a murit ca un prost. Dacă ar fi stat ca ceilalţi acasă azi ar fi avut 31 de ani şi ar fi fost... Ce ar fi fost? Ce s-ar fi ales de el?

Adi - nebunul vesel, bătăuşul simpatic, portarul-atacant al echipei noastre de fotbal şi rişcar redutabil. Ar fi plecat pe vas, ca Cipanu de la patru? Ar fi emigrat în Canada, ca Măgduţa de la parter, sau naiba ştie unde în America de Sud, ca Cioară de la cinci? Ar fi filmat nunţi în Florida, precum Cristi de la zece? S-ar fi mutat la dracu-n praznic, dincolo de linia ferată, în cartierul Tractorul, ca Sică de la scara C?

Sau ar fi ajuns instructor auto, ca Ciobi de la unu, care, de bună seamă mai patriot decât noi, a rămas acasă? Ar fi rezistat el în lumea asta sau şi-ar fi luat câmpii, aruncându-se-n gol de pe marginea balconului, ca Florinel de la opt?

Dacă ar fi trăit, Adi n-ar fi citit ce a scris azi despre el Florin de la patru. Lucrurile astea nu l-ar fi interesat. Presa, politica, alegerile l-ar fi lăsat rece. Nu şi-ar fi exercitat niciodată dreptul fundamental, pentru că a învăţat din primele zile de şcoală, când îl scoteau la careu pentru indisciplină, că nimeni n-o să facă nimic pentru el. Şi-atunci, de ce să se deranjeze să le dea votul?

Nu l-ai fi prins azi pe la vreun simpozion despre Revoluţie. Ar fi rămas cu gura căscată auzindu-l pe Ion Iliescu spunând că Revoluţia „a produs schimbări structurale, fundamentale, care au dat o nouă fizionomie societăţii româneşti” şi apoi ar fi şters-o, cum făcea pe vremuri când tovarăşa începea la fel şedinţa cu pionierii. Căci îl făcuseră şi pe el pionier, că aşa trebuia, dar în seria a doua.

Dacă Adi ar mai fi trăit, nu s-ar fi opintit să înţeleagă nici măcar idealul pentru care au spus ei că şi-a dat viaţa. Condamnarea comunismului i s-ar fi părut o chestiune neimportantă, în fond îl condamnaserăm noi destul în faţa blocului, când spuneam bancuri cu Ceaşcă şi cu Leana sau când îi pictam mustaţă lu’ Toa’şu în manualul de română. N-ar fi avut nevoie de Institutul Revoluţiei Române, nici de Raportul Tismăneanu, nici de conducători şi politicieni şi, tare mi-e, că nici măcar de România. Nu l-ar fi interesat, pentru că asta nu era lumea lui, era lumea lor şi lumea lor n-avea nicio legătură cu blocul nostru.

Adevărul de la Revoluţie este o sintagmă golită de orice conţinut, pe care o tot auzim în gura aceloraşi fruntaşi politici pe care Istoria i-a ales în zilele lui 21-22, acum 18 ani. Să-i lăsăm pe revoluţionarii cu certificat şi cu privilegii cu Adevărul lor. Ce mai pot spune în plus Ion Iliescu, Claudiu Iordache, Petre Roman sau Cazimir Ionescu?! Nu e de mirare că simpozionul ţinut ieri de Institutul Revoluţiei Române n-a reuşit, nici de această dată, să-i strângă pe participanţi în jurul aceluiaşi mare şi fără de tăgadă Adevăr.

Vă invit, în schimb, să ne povestim mai jos adevărurile noastre, micile adevăruri despre Revoluţie. Să retrăim o istorie mică, la firul ierbii, despre ultimele zile din comunism. În fond, pe Adi nu cred că l-ar fi interesat neapărat cine-a tras în noi, Armata sau Securitatea, ci cum naiba s-a rătăcit glonţul ăla taman în plămânul lui ?!

Cati, dintre voi, ati patit precum "Adi de la doi" ?

luni, 17 decembrie 2007

Basescu versus Societatea Civila !

Organizaţii ale societăţii civile protestează împotriva ultimei ieşiri publice josnice a locatarului de la Cotroceni, presedintele unei parti a romanilor ... Băsescu. Protestul a fost semnat de către:

* Radu Nicosevici - preşedintele Academiei de Advocacy,

* Mircea Toma - preşedintele Agenţiei de Monitorizare a Presei,

* Diana Hatneanu - Director APADOR- CH,

* Adrian Sorescu - vicepreşedintele Asociaţiei Pro Democraţia,

* Viorel Micescu - directorul Centrului de Asistenţă pentru ONG-uri,

* Ioana Avădanei - director Centrul pentru Jurnalism Independent,

* Georgiana Iorgulescu - Director Centrul de Resurse Juridice,

* Bogdan Hossu - preşedinte CNS“Cartel ALFA”,

* Dan Manoleli - preşedintele Fundaţiei pt Dezvoltarea Societăţii Civile,

* Lavinia Andrei - preşedintele Fundaţiei Terra Millenium III,

* Radu Filipescu - preşedintele Grupului pentru Dialog Social,

* Victor Alistar - director Transarency International România."

Domnul Traian Băsescu a considerat oportun să folosească decizia CC ca argument de înfruntare politică, interpretând această decizie ca probă a faptului că “legea a fost utilizată de Guvern şi de Pro Democraţia într-o campanie de deturnare a participării românilor la referendumul din 25 noiembrie”. Preşedintele României şi-a argumentat denunţul făcând o serie de afirmaţii extrem de grave la adresa Asociaţiei Pro Democraţia şi a preşedintelui acesteia, domnul Cristian Pîrvulescu.

Între altele, Asociaţia Pro Democraţia este acuzată de premeditarea boicotului propriului proiect de lege, domnul Cristian Pîrvulescu este declarat mincinos şi este sugerată subordonarea sa intereselor premierului Tăriceanu în virtutea faptului că soţia domniei sale este salariat al Guvernului.Faţă de aceste afirmaţii ne simţim datori să precizăm ca Asociaţia Pro Democraţia a iniţiat reforma procesului electoral încă din 1995, când domnul Pîrvulescu nu era membru al asociaţiei.

Proiectul de lege pentru votul uninominal mixt are, aşadar, o vechime de peste 10 ani. APD, constatând dezinteresul şi ostilitatea clasei politice pentru această lege, a încercat să o promoveze singură, prin strângerea a zeci de mii de semnături, dar a încercat, totodată, introducerea legii în procesul legislativ şi prin succesive negocieri cu partidele parlamentare.

Ultima tentativă în acest sens a fost demarată în 2005, când echipa Asociaţiei Pro Democraţia, împreună cu preşedintele ei, a reuşit, după laborioase tratative, să obţină susţinerea tuturor partidelor parlamentare, inclusiv pe cea a Partidului Democrat, un partid familiar preşedintelui Traian Băsescu. Faptul că iniţiativa legislativă a aparţinut guvernului Tăriceanu a fost doar o soluţie tehnică, grija Asociaţiei fiind să evite transformarea proiectului său în subiect de confruntare politică. Toata această istorie îi este binecunoscută domnului Traian Băsescu.

Faptul că, în ultima instanţă, preşedintele Băsescu a descoperit avantajele politice pe care o altă variantă a votului uninominal le-ar avea pentru PD şi a devenit, peste noapte, ostil proiectului Asociaţiei Pro Democraţia, poate explica atacul declanşat asupra tuturor celor care susţin acest proiect de lege pentru introducerea votului uninominal.

Dacă putem fi de acord cu o abordare critică, care se adresează, pe fond, proiectului – perfectibil şi nu dificil de pus de acord cu recenta decizie a Curţii Constituţionale - de lege pentru votul uninominal, atacul la persoană administrat preşedintelui APD nu este decât un instrument propagandistic inspirat de practicile vechii securităţi.

De fapt, adevarata ţintă nu este neaparat domnul Pîrvulescu, ci orice participant la viaţa publică care susţine o altă variantă a votului uninominal decât cea a domnului Băsescu. Costul unui asemenea atac este compromiterea unei organizaţii neguvernamentale pentru care realizarea reformei electorale şi, prin aceasta, însănătoşirea clasei politice a reprezentat ţelul principal al activităţii sale cu mult înainte de a deveni un obiectiv al Preşedintelui Băsescu.

Într-un adevărat stat de drept, criticile se întemeiază întotdeauna pe argumente şi nu prin aprecieri jignitoare, de ordin personal, faţă de cei care au altă opinie. Dacă o idee nu găseşte susţinere suficientă prin intermediul procesului democratic, aceasta nu înseamnă că procesul democratic trebuie înlocuit prin măsuri de forţă.

În acest context, îi reamintim domnului Băsescu de precizarea făcuta de Curtea Constituţională în avizul consultativ din 5 aprilie 2007: „ raporturile instituţionale între participanţii la viaţa publică trebuie să se desfăşoare în forme civilizate pentru a se asigura şi pe această cale promovarea valorilor supreme consacrate şi garantate prin art. 1 din Legea fundamentala”.

Cât priveşte relaţia de posibilă influenţă a guvernului Tăriceanu asupra activităţii preşedintelui Asociaţiei Pro Democraţia, îi amintim preşedintelui Băsescu că asociaţia a fost la fel de intransigentă în protejarea drepturilor cetăţeneşti şi în perioada Guvernului Năstase – pe care l-a criticat necruţător - în ciuda faptului că, şi atunci, ca şi acum, soţia domnului Pîrvulescu era salariata Guvernului (de altfel, doamna Pîrvulescu a fost angajată la Guvern încă din 1992, când premier era Theodor Stolojan).

Îi atragem atenţia preşedintelui Băsescu că atacul declanşat de la înălţimea instituţiei prezidenţiale asupra unei organizaţii de drepturile omului care este un etalon al reprezentării intereselor cetăţeanului în faţa unor politicieni pentru care interesul public nu a fost decât un argument electoral, pune în pericol credibilitatea unui sector recunoscut pentru devotatamentul său faţă de democraţia din România – cel neguvernamental".

marți, 11 decembrie 2007

Internet Cafe

Astazi inaugurez un proiect care sa prezinte cateva doar dintre ideile ce ar putea sa se dovedeasca a fi eficiente si generatoare de profit pt cei interesati. Ca atare, prima tema o constituie proiectul unui ... Internet Cafe. Sper sa fie de folos celor interesati si sa vin cu cat mai multe idei din diverse domenii. Bafta la facut bani !

Piaţa. Internetul reprezintă indiscutabil una dintre cele mai mari descoperiri ale ultimelor decenii. Amploarea pe care a luat-o la nivel mondial este incomparabilă cu orice altă ramură a sferei serviciilor. În anul 2000, statisticile înregistrau peste 400 milioane de utilizatori ai Internetului (cei mai mulţi în America de Nord, apoi în Europa) şi se estimează că spre sfârşitul anului 2003 – începutul anului 2004 numărul acestora va depăşi un miliard.

La nivelul ţării noastre, se înregistrează de asemenea progrese considerabile în ceea ce priveşte dezvoltarea acestui sector. În anul 2001, pe plan naţional existau circa 900.000 calculatoare, distribuite astfel: 70% în birouri şi şcoli, 30% la domiciliul proprietarilor. În privinţa unităţilor de învăţământ, situaţia se prezenta în felul următor: în licee – un calculator la 225 elevi, iar în universităţi – un calculator la 50 de studenţi.
Gradul de penetrare al Internetului era, la sfârşitul anului 2001, de 4,5%, dar creşterea medie anuală în ultimii 5 ani a fost de 43%, foarte ridicată. Primul Internet café a fost infiintat in anul 1995, iar de atunci numărul acestor localuri a crescut exponenţial.

Clienţii. În marea majoritate copii şi tineri, clienţii se împart în mai multe categorii. Cei mai mulţi sunt amatorii de jocuri în reţea, care petrec ore în şir în faţa calculatoarelor. De altfel, în structura veniturilor unui Internet café, jocurile în reţea deţin ponderea cea mai împortantă. Alte ‘segmente’ ale clientelei sunt constituite din cei care navighează pe Internet (foarte mulţi elevi, studenţi) sau din cei care pur şi simplu îşi verifică poşta electonică. O altă categorie de clienţi o formează oamenii de afaceri (în special cei aflaţi în tranzit, pentru că majoritatea firmelor deţin la sediu computere şi au acces la Internet).

Concurenţa. În oraşele mari Internet café-urile s-au înmulţit în ultima perioadă. Gama serviciilor oferite este foarte largă, începând de la cele simple, cu 2-3 computere şi câteva jocuri, până la cele foarte specializate. Cele mai multe dintre ele pun la dispoziţia clienţilor între 10-15 calculatoare, câteva zeci de jocuri, acees Internet, IRC – chat, e-mail, servicii de tehnoredactare, editare texte, scanare, listare, asistenţă web-design.

De asemenea localurile sunt dotate cu bar (cafea, băuturi, snack-uri). În multe situaţii se poate vorbi de concurenţă neloială, întrucât numeroase Internet café-uri funcţionează fără a avea licenţă. Astfel, costurile lor sunt substanţial diminuate, iar acest lucru se reflectă în tarifele mai mici practicate. Ca nivel, “pirateria soft” în România se cifra, la finele anului 2001, la 77%.

Promovarea. Promovarea recomandabilă pentru un Internet café este una locală, deoarece ‘acoperirea’ este restrânsă. Se poate recurge la un insert (nu foarte costisitor) într-un ziar de anunţuri, la afişe/postere stradale, fluturaşi etc. Oricum, localizarea reprezintă un element esenţial. Majoritatea clienţilor vor proveni dintr-o arie geografică relativ restrânsă, în special din imediata apropiere a unităţii, iar o politică de promovare greşit direcţionată către alte categorii de clienţi poate reprezenta o pierdere de bani nejustificată.

Costurile de început. Un prim aspect îl reprezintă cumpărarea/închirierea sălii deoarece, spre deosebire de alte afaceri, un Internet café nu poate fi plasat într-un apartament de bloc. Mai trebuie prevăzută şi o sumă de bani necesară pentru mobilarea acesteia.

Trebuie achiziţionate calculatoarele, trebuie asigurat un server, cumpărate jocuri, softuri originale (deşi se practică încă “pirateria software”, amenzile sunt usturătoare, iar măsurile luate sfârşesc de cele mai multe ori prin închiderea unităţii).

Preţurile pentru calculatoare (atât pentru sisteme cât şi pentru componente) s-au diminuat în ultimii ani în paralel cu evoluţia extrem de rapidă a tehhnologiei şi cu permanenta schimbare de generaţii în domeniul IT. Ritmul progreselor înregistrate face ca un computer cu o vechime de şase luni să fie deja considerat “depăşit” din punctul de vedere al performanţelor, uzat moral şi să fie necesară schimbarea acestuia. Ca preţ, un calculator performant poate fi evaluat la 1000 €. Trebuie luată în calcul şi licenţa Windows (90 €). Preţul unui server se apropie de 1000 €.

Pregătire şi calificare. În România există mulţi tineri pricepuţi şi pasionaţi de calculatoare, care ar fi dispuşi să lucreze într-o asemenea unitate, chiar şi în condiţiile unui câştig mai modest, numai pentru a avea posibilitatea să-şi satisfacă hobby-ul. Trebuie prevăzut şi un sistem de rotaţie a personalului, având în vedere faptul că majoritatea sălilor de Internet funcţionează non-stop.

Cadrul legal. Probabil cea mai importantă reglementare care face referire la această activitate este Legea nr. 8/1996 a Dreptului de Autor şi a Drepturilor conexe, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 60 din 26 martie 1996. Mai trebuie consultată şi Legea nr. 213/2002, privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 324 din 16 mai 2002. Organul abilitat pentru supravegherea punerii în aplicarea a acestei legi este Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).

Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei : Bd. Libertăţii nr. 14, sector 5, Bucureşti. Tel: 021.400.17.37, 021.400.17.91. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor : Calea Victoriei nr. 91-93, sector 1, Bucureşti

vineri, 7 decembrie 2007

Ceausescu, Iliescu, Basescu : Triada ESCU !

În ultimii 8 ani românii rămân constanţi în privinţa percepţiei asupra conducătorilor politici ai României. Cel puţin acest lucru reiese din "Baramotreul de opinie publică" dat publicităţii de Fundaţia Soros. Dacă în 1999, pe primul loc în topul "celor mai buni" conducători ai României era Nicolae Ceauşescu, şi în 2007 românii sunt de aceeaşi părere.

Astfel, Ceauşescu rămâne primul în clasamentul "celor mai buni" (?!) conducători români şi în primul an în care ţara noastră face parte oficial din Uniunea Europeană. Mai mult, dacă în 1999 aproape 22% dintre români îl votau în clasament pe Ceauşescu, astăzi procentul a crescut, ajungând la 23%.

Există totuşi şi o diferenţă semnificativă în acest an faţă de 1999. Dacă acum 8 ani pe locul doi în clasamentul "celor mai buni" conducători români se situa Ion Iliescu, cu 7%, astăzi pe locul doi, imediat sub Ceauşescu, se situează actualul preşedinte, Traian Băsescu, cu 15%. Pe locul trei în acest an coboară acelaşi Ion Iliescu, cu 9%, în timp ce în 1999 acest loc a fost ocupat de regele Carol I, cu 6%.

Nicolae Ceauşescu a reuşit să se situeze pe primul loc şi în clasamentul "celor mai răi" conducători politici ai României: în 1999 avea 22%, în 2007 a ajuns la 24%. În acest top, locurile doi şi trei sunt ocupate în acest an de Ion Iliescu (15%) şi Emil Constantinescu (8%). Traian Băsescu apare în 2007 în clasamentul "celor mai răi" conducători politici ai României pe locul patru, cu 5%. În 2007, locurile doi şi trei în topul "răilor" au fost ocupate de Emil Constantinescu (18%) şi Ion Iliescu (7%).

"Cei mai buni" conducători politici ai României - 2007 (Sursa: Fundaţia Soros)

1. Nicolae Ceauşescu - 23%

2. Traian Băsescu - 15%

3. Ion Iliescu - 7%

4. Regele Carol I - 6%

5. Regele Mihai I - 6%

6. Gheoghe Ghoerghiu Dej - 3%

7. Regele Ferdinand - 3%

8. Nicolae Titulescu - 2%

9. Regele Carol al II-lea - 2%

10. Ion Antonescu - 2%

11. Emil Constantinescu - 1%

Restul respondenţilor fie au indicat o altă persoană fie nu au răspuns la întrebare. Studiul a fost realizat de Fundaţia Soros. Detalii privind Barometrul de Opinie Publică pe 2007 puteţi afla pe pagina de internet a Fundaţiei.

marți, 4 decembrie 2007

Tiesto - Falling : First State feat Anita Kelsey

Ceva deosebit a fost spectacolul de lumini si lasere care, de-a lungul show-ului, a atras atentia celor care am fost prezenti in sala. Din pacate, am fost blocat impreuna cu prietenii mei, pentru aproximativ o jumatate de ora, la iesirea din magazinul Unirea. A fost cea mai mare aglomerare in care am avut nesansa sa intram, in timp ce ne indreptam catre Universitate.

Initial, credeam ca se da ceva pe gratis acelor oameni, sau si-a anuntat demisia Basescu ! Dar, n-am avut noi norocul asta, erau oameni care n-aveau ce face acasa si, cum era ziua nationala, au iesit cu familia la copacul bradul ce se inaugura de catre primarul PDL Adriean Videanu.

Sambata seara, am intentionat, sa urmarim de la ora 19 inaugurarea bradului. Insa, am renuntat toti trei, eu preferand un ceai si un nurofen, caci aveam o migrena nesuferita. Urmate de cateva Fornetti, din pasajul de la Piata Universitatii.

Incarcand sa evadam din grupurile tot mai mari (circa 80000 oameni) care se indreptau catre Piata Unirii, noi fiind singurii care mergeam catre Universitate, noi ne-am indreptat catre Lipscani, vechiul Bucuresti fiind ceva mai primitor si interesant la acea ora. Chiar foarte liber.

Din concert, iata piesa care mi-a placut cel mai mult ! Este un pur stil vocal-trance, o piesa ce va ajunge cu siguranta un mare hit. Anita Kelsey este background-ul vocal din superba piesa "Falling". Albumul ce include piesa "Falling" este penultimul al lui Tiesto - "In search of sunrise"

Tiesto - 3D video : @ProFm Dance

Cu ocazia concertului, s-a lansat un nou post de radio ce va promova muzica de acest gen in Romania : PRO FM DANCE - 89.5 FM, frecventa pentru Bucuresti.

Aceasta e doar una dintre surprizele gazdelor de la Pro Fm. Un radio care a promovat inca din 1996-1997 acest gen de musica in emisiunea "THE MISSION".

Imi aduc aminte, cum gaseam frecventa ProFm pe atunci, folosind cablul tv si ascultand genul muzical "trance", ce isi facea in acei ani frumosi, primii fani.

Tehnologia e prezenta la concertele lui TIESTO - urmariti acest clip 3D care ne prezinta un altfel de dj : amuzant si surprinzator pentru publicul de la Sala Polivalenta.

sâmbătă, 1 decembrie 2007

La Multi Ani, Romania !

Emil Cioran - "Schimbarea la fata a Romaniei" :

"...Un popor devine natiune numai atunci cand ia un contru original si isi impune valorile lui particulare ca valabile universal. A vietui numai ca popor inseamna a inregistra istoria; ca natiune, te inregistreaza istoria.

O natiune isi legitimeaza existenta prin lupta pentru o idee istorica. Mesianismul nu inseamna decat lupta si existenta pentru realizarea unei astfel de idei. Romania e geografie, nu e istorie. O tara are valoare numai cand devine o problema pentru altii, cand numele ei inseamna o atitudine. "

La Multi Ani, romani !

joi, 29 noiembrie 2007

Ce inseamna Gambling ?

Sunt unul dintre aceia care pariaza uneori la casele sportive existente azi in Romania. Fac o scurta prezentare si mentionez cateva detalii in acest sens. Totul a inceput in anul 2000 in studentie la Constanta - anul 2 de facultate, prin octombrie. Primisem locuri de cazare in caminul Navrom. Era prima agentie de pariuri sportive deschisa in Constanta in cartiderul Tomis Nord.

La inceput, credeam ca pot suplini banii primiti de acasa si mi-am adus o motivatie in acest sens. Insa banii mizati erau tot de acasa si am realizat ca nu procedez corect. Nu am ramas niciodata "in pana de bani", insa nici nu castigam prea des. Atunci cand jucam stresat, cu gandul ca e posibil sa pierd acei 20 000 (2 ron) pe care ii dadeam pt un bilet (suma minima), nici ca imi iesea ceva.

Dupa ce castigam si puteam sa pariez mai mult, jucam relaxat aveam mai multa inspiratie. Astfel, am castigat sume semnificative care mi-au permis sa fac cateva cheltuieli necesare : cursuri trase la xerox, manuale mai scumpe de drept administrativ, constitutional, etc. In plus, mai suplinean din banii de acasa. In general, pariam pe evenimente din fotbal, tenis, hockey, basket.

Gambling-ul este doar un viciu, la fel ca si fumatul. Insa, cu siguranta, nu la fel de nociv si periculos pentru cei din jur. Si mai putin "costisitor". Facem o mica simulare : miza minima la pariuri este de 2,5 ron iar 2 bilete jucate pe saptamana ar insemna 5 ron cheltuiti. La 4 saptamani intr-o luna, ar fii maxim 20 ron alocati pariurilor. Cat cheltuie un fumator mediu pe luna ? Sa zicem, cel putin 2 pachete de tigari pe saptamana = 10 ron, iar pe o luna ar fii 40 ron cheltuiti pe tigari. Asadar, un parior mediu (conform simularii de mai sus) cheltuie 20 ron/luna si poate obtine ceva castiguri in bani. Fumatorul da minim 40 ron/luna si nu are rost sa discutam despre beneficiile acestui viciu.

In timp am ajuns sa raresc pariurile. Dupa cei 4 ani de studii, am pastrat placerea de a paria la agentia "Astra" - prima deschisa in Focsani si cea mai frecventata la nivel national. Situatia este alta, luand o leafa si fiind responsabil de actiunile mele, nu dau nimanui socoteala. Dar, am considerat, ca e corect sa fiu cinstit fata de mine, sa amintesc acest aspect care, poate este valabil si pentru altii, tot sub forma unor vicii. Mai mult sau mai putin costisitoare, daunatoare / morale !

Imi aduc aminte de vorba unui coleg din liceu - Adi, care spunea suma viciilor unei persoane este mereu constanta. Ca atare suntem oameni si, vorba lui Cheloo & Bitza: "fara vicii am fii doar niste roboti". Iar, cine nu recunoaste asta, inseamna ori ca e perfect ori ca e prea afundat in vicii incat nu mai e in stare sa le faca fata. Ceea ce nu e tocmai bine. Astept marturiile voastre sincere, va fii foarte interesant sa ne descoperim unele vicii :)

joi, 15 noiembrie 2007

Balada lui Gigi Becali

STROFA 1:

Pe un stadion cam cu ghinion,
Iată vine iute, pfui, ferea că pute,
Un cioban gherţoi, cu-o turmă de oi!
Una-i mai pestriţă, oaia Nicoliţă,
Una care zburdă e o oaie Surdă,
Iar una peltică se numeşte Dică.

STROFA 2:
Şi pe la peluză stând buză la buză,
Mări, se vorbiră, ei se sfătuiră
Printre căcăreze ca să mi-l lucreze
Pe cel antrenor că-i prea bârfitor
Şi are la soare, un hotel prea mare,
Şi maşini prea tari si cam mulţi dolari!

STROFA 3:
Şi acel cioban, evident, ţăran,
Fără pic de frică l-a demis pe Gică,
Şi de-o lună-ncoace gura nu-i mai tace,
Cică el cioban, i-a luat Merţan
Şi noaptea la trei ii ducea femei.

STROFA 4:
Bre patron de paie, care nu faci baie,
De o lună-ncoace gura nu-ţi mai tace!
Ori turma nu-ţi place, ori eşti bolnăvior, păstor impostor?
Auzi, hahaleră cu faţă mizeră, mare derbedeu, tu ştii cine-s eu?
Eu sunt, ştiu creştinii, sabia luminii,
Sunt Jiji jupânul si a tot stăpânul.

STROFA 5:
Stăpâne, stăpâne, iţi cheamă ş-un câne
Cel mai bărbătesc si cel mai frăţesc,
Şi la stadion dă-i un milion,
Poate derbedeul bate CeFeReul.

STROFA 6:
Bre Jiji la noi nu există oi,
Caută-ţi în pripă oaia la echipă,
Şi-o să-ţi vezi măiastră, oaia roş-albastră;
Iar în dosul stânii mai ascultă-ţi cânii,
Zi-le-o vorbă bună, ca la cap să-ţi pună
Fluier ardelean, al lui Corpodean;
Fluierul ca mierea, al domnului Serea;
Fluier cu venin, al lui Constantin!
Vântul când a bate prin ele-a răzbate,
Punctele s-or strânge, oile vor plânge cu lacrimi de sânge.

STROFA 7:
Că tu la prostime le vei da iar prime!
Iar de o să pleci la Parchet în beci,
Să le spui curat că te-ai însurat
C-o mândră crăiasă, a lumii mireasă;
Că la nunta ta a căzut o stea;
Iar restul de stele ti-au cântat manele,
Vieţaşi şi ocnaşi ai avut nuntaşi;
Preoţi iubitori, doi judecători,
Păsărele mii, si stele făclii!

STROFA 8:
Iar dacă-i vedea, pe la DeNeA
Unul cu burtică, pe nume Mitică,
Din ochi lăcrimând, pe hol alergând,
Pe toţi întrebând si la toţi zicând:

"Cine-au cunoscut, cine mi-au văzut
Şmecher marinel, tras printr-un inel?
Feţişoara lui, a coniacului;
Perişorul lui, ca al oului;
Ochişorii lui, ca ai x-ului?"
Tu, ciobanul meu, să îi spui mereu
Că acel băiat v-a cam înfundat,
Iar la spectatori, aia "infractori",
Să le spui curat:” gata, v-am lăsat!”

miercuri, 14 noiembrie 2007

Ce este Postul Craciunului ?

Credinciosii crestin ortodocsi incep sa astepte marea sarbatoare a Nasterii Domnului prin post si rugaciune. Timp de 6 saptamani, de pe 14 noiembrie pana pe 24 decembrie inclusiv, nu se mananca „de dulce”, adica se renunta la carne, branza si oua.

Aspectul cel mai important al acestei perioade nu este insa restrictia alimentara, cat incercarea de a fi mai ingaduitori cu ceilalti, de a face fapte bune si de a petrece mai multe clipe de interiorizare si rugaciune, pentru a primi asa cum se cuvine marea bucurie a Nasterii Domnului, spun calugarii de la Manastirea Caldarusani.

Cele mai multe dezlegari din Postul Craciunului sau al Nasterii Domnului simbolizeaza si ajunarea (postirea) de 40 de zile a proorocului Moise, dar si postul patriarhilor din Vechiul Testament, care asteptau venirea Fiului lui Dumnezeu pe Pamant. Si noi, crestinii ortodocsi, asteptam acum acelasi lucru: ca Iisus Hristos sa se nasca. Astfel, in zilele de sambata si duminica, pana pe 20 decembrie exclusiv, se poate servi peste, untdelemn si vin, explica parintele.

ISTORIE.

De ce sarbatorim Craciunul in luna decembrie si cum a fost stabilita perioada pentru a marca Nasterea Domnului? Sarbatoarea Craciunului dateaza din anul 320 e.n. si a fost stabilita de catre Biserica Crestina, pentru a anula sarbatorile pagane din acele timpuri, dedicate Solstitiului de iarna. Pentru pagani, ziua Solstitiului, 22 decembrie, semnifica faptul ca Marea Zeita dadea nastere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor.

Cel care a stabilit ca ziua de 25 decembrie este data oficiala a nasterii lui Iisus Hristos a fost Papa Iulius, in anul 320 e.n. Cinci ani mai tarziu, imparatul roman crestin Constantin cel Mare hotara o sarbatoare cu data fixa ce aminteste de Nasterea Mantuitorului.

Ajunul Craciunului, seara de 24 decembrie, deschidea la vremea aceea sirul Sarbatorilor de Iarna, care tineau 12 zile si se terminau in Ajunul Bobotezei, pe 6 ianuarie. Conform traditiei, ritualurile din acea perioada aveau la baza ideea coborarii lumii in haos si instaurarea unei noi ordini cosmice. Cele 12 zile erau considerate o perioada impura, periculoasa, in care se desfiintau granitele dintre lumea aceasta si cea de „dincolo”. Astfel, se considera ca aceasta perioada era propice magiei si actelor divinatorii destinate cultului stramosilor.

SANATATE.

Detoxifiaza organismul si face bine la silueta.

Chiar daca postul reprezinta o restrictie alimentara, care modifica obiceiurile culinare din timpul anului, medicii il recomanda aproape in aceeasi masura ca si preotii. Pentru ca, spun specialistii, detoxifiaza organismul, hranit in aceasta perioada cu mancaruri usoare, care nu pot sa-i faca decat bine. „Un post este bine-venit, pentru ca produsele animale pe care le consumam antreneaza activitatea organelor interne. Acesti compusi trebuie sa fie detoxifiati de ficat si eliminati de rinichi. In pauza aceasta, ficatul si rinichii se odihnesc, ceea ce e foarte bine”, afirma doctorul Constantin Targoviste, de la Institutul de Diabet „N.C. Paulescu” din Capitala.

Scade riscul de diabet.

Andreea Tocan, medic nutritionist, traduce postul in ceea ce se cheama dieta vegetariana si accentueaza avantajele acesteia pentru sanatate. „Organismul beneficiaza de un aport scazut de grasimi saturate si colesterol, in schimb primeste vitamine, carotenoizi si saruri minerale.

Toate acestea duc la scaderea riscului de boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala, diabet zaharat sau unele forme de cancer, precum cel de colon”. De asemenea, postul este un bun prilej de a creiona armonios silueta. „Majoritatea persoanelor au un plus ponderal si le face bine scaderea in greutate cu un kilogram, doua”, spune doctorul Constantin Targoviste.

Recomandari: ciuperci, fasole, soia. Specialistii recomanda atentie la produsele vegetale consumate. Pentru a inlocui carnea, avem nevoie de proteine, pe care le gasim in unele legume, mai satioase decat altele. Doctorul recomanda ciupercile, fasolea si mazarea, dar si nucile si alunele. „Sunt adevarate surse de proteine vegetale. La fel, semintele de dovleac si de floarea-soarelui”. Medicul Andreea Tocan indeamna la consumul zilnic al produselor pe baza de soia: „Mancati lapte si iaurt de soia, branza de soia (tofu)”.

Contraindicat copiilor si adolescentilor.

Medicul Targoviste spune ca postul nu este recomandat copiilor si adolescentilor, deoarece „sunt in perioada de crestere”. Avertizare primesc si persoanele care au unele afectiuni. „Cei bolnavi de ulcer in puseu acut, de exemplu, nu ar trebui sa tina post”. Sursa folosita - Evenimentul Zilei - miercuri, 14-11-2007.

vineri, 9 noiembrie 2007

KGB, Italia si Mailat !

Acest postare este o sinteza a unui articol care a aparut Vineri in cotidianul "ZIUA" (09 noiembrie 2007) - autor : George Scarlat. Veti avea, o alta perspectiva asupra jocurilor de culise care acum privesc Romania si interesele ei strategice, odata cu aderarea la alianta nord-atlantica, dupa aderarea la UE. Va doresc lectura placuta si rabdare sa intelegeti toate argumentele aduse in sustinerea unor teorii !

Criza din Italia a fost planificata de guvernantii de la Roma, spre satisfactia Moscovei.

Premierul Prodi si primarul Veltroni sunt 2 comunisti care au trecut de la antirasism la xenofobie. Aparent, criza din Italia a fost declansata de asasinarea unei italience de catre un tigan roman. In toti acesti ani, presa din peninsula a fost plina de asemenea stiri, care insa ocupau rubricile de fapte diverse. Faptul ca Romano Prodi, premierul Italiei, a fost acuzat timp de decenii ca este omul KGB naste suspiciuni. Kremlinul nu s-a impacat nici in prezent cu aderarea Romaniei la NATO si UE. Pe de alta parte, Guvernul de la Roma trebuie sa ofere publicului un vinovat pentru criza in care Italia s-a scufundat de aproape zece ani. Bineinteles, vinovati sunt tiganii, chiar daca nu ei au guvernat Italia.

Campania anti-romaneasca din Italia a fost planificata si declansata cu stiinta unora dintre actualii guvernanti din Italia.

Presupusa crima si inexistentul viol comise de Mailat au constituit doar detonatorul crizei. Daca nu era el, era altul care sa devina pretext pentru declansarea evenimentelor. Pregatirea de artilerie a fost asigurata inca de acum o luna de zile, de catre Walter Veltroni, primarul Romei, de cand acesta a afirmat ca romanii comit 2/3 din delictele din Italia, fara a cita sursa afirmatiilor sale si fara sa dea detalii asupra naturii si gravitatii delictelor. Trebuie spus ca Veltroni este seful noului partid de guvernamant, Democratici, format din fuziunea dintre "Democratici di sinistra", fostii comunisti si "l'Ulivo" - partidul lui Romani Prodi. In tinerete, Veltroni a fost lider al Uniunii Tineretului Comunist Italian.

A urmat stirea ca presupusul asasin Mailat si-ar fi violat victima.

Stim ca, in cazul conflictelor rasiale, violul creeaza o stare emotionala mult mai puternica decat o talharie sau o crima in scop de jaf. Nu stim daca informatia privind violul a fost preluata din comunicatele politiei din Roma, insa chiar daca a fost vorba despre o exagerare a presei si nu o dezinformare a politiei italiene, este cert ca autoritatile nu au dezmintit stirea. Au asteptat inmormantarea, care a ridicat nivelul emotional, deportarea cetatenilor romani si distrugerea taberelor de nomazi, emiterea decretelor de expulzare, campania furibunda din presa, atentatele impotriva romanilor. Abia la final, cu jumatate de gura, au recunoscut ca nu a fost vorba despre viol, iar dezmintirea ar fi intarziat datorita laboratorului. Asta in conditiile in care politistul roman sosit la fata locului a declarat imediat ca, potrivit experientei sale, nu crede ca a fost viol.

Actiunea dubiosilor politicieni italieni scapa oricarei logici.

Romano Prodi, actualul prim ministru Italian, a fost presedintele Comisiei Europene. El stie foarte bine ca a semnat decretul-lege de expulzare prin incalcarea directivelor europene. De asemenea, stia foarte bine care va fi reactia la Bruxelles in urma campaniei xenofobe din Italia. Alt element irational este faptul ca isteria antiromaneasca este intretinuta de guvernantii de stanga, ce si-au facut pana acum un titlu de onoare din combaterea xenofobiei dreptei. Integrarea imigrantilor este pilonul central al ideologiei stangii italiene, ca si combaterea rasismului dreptei. De aceasta data, dreapta italiana a pierdut startul. A reactionat tarziu, dupa consumarea evenimentelor.

Walter Veltroni, comunist reformator, are acelasi dublu limbaj.

O viata intreaga, in calitate de militant comunist si de director al ziarului communist L'Unita, Veltroni a condamnat rasismul, xenofobia, excluderea imigrantilor. Pe 17 septembrie 2007, "antirasistul" Veltroni a generat un mare scandal. La televiziunea din Treviso, provincia Veneto, din nord, intrebat de ce strazile din Roma arata mai rau decat cele din Treviso, Veltroni a declarat ca prefera sa aiba un program integrationist mai bun ca cei din Treviso, acuzandu-si astfel gazdele de rasism. La numai cateva zile, instabilul Veltroni a pus la cale campania antiromaneasca. De ce politicienii de stanga, iubitori ai imigrantilor, integrationismului si lumii a treia au preluat discursul xenofob al dreptei ?

De-a lungul timpului au existat mai multe acuzatii si dezvaluiri despre legaturile actualilor conducatori ai Italiei cu Moscova, care se opune din rasputeri integrarii euro-atlantice a Romaniei.

De la presedintele Italiei, Giorgio Napolitano, batranul comunist care in 1956 a salutat invazia URSS in Ungaria, pana la Romano Prodi, acuzat ca prin firma sa de consultanta Nomisma, aflata in joint-venture cu Institutul Plehanov din Moscova, filiala a KGB, si-a umplut buzunarele cu ruble. Acelasi Prodi a afirmat despre presedintele KGB - Kriucikov - autor al puciului de la Moscova din 1991, ca este "una brava persona" si este prietenul sau. Acelasi Prodi, cu ocazia rapirii fostului premier Aldo Moro de catre Brigazile Rosii, organizatie terorista sponsorizata de Moscova, i-a prevenit pe teroristi ca politia se afla pe urmele lor.

La inceputul acestui an, acuzatiile de apartenenta la KGB au inceput din nou sa curga la adresa lui Romano Prodi.

Alexandr Litvinenko, fostul agent KGB, asasinat la Londra cu poloniu a declarat ca stia de la un alt agent KGB, pe nume Trofimov, mort la randul sau, ca "Prodi este omul nostru". Acuzatiile au fost reluate si de Panorama, programul de investigatii al BBC. S-a lansat chiar ipoteza ca Litvinenko ar fi fost asasinat pentru a nu dezvalui adevarul despre Prodi. Disidentul rus Vladimir Bukovski a intarit aceste acuzatii intr-un interviu acordat ziarului ZIUA.

Pana la dezvaluirile unui CNSAS Italian, trebuie sa cautam alte explicatii.

In primul rand este vorba de criza din Italia. Aceasta tara, omul bolnav al Europei, are crestere zero de ani de zile. Adica se afla intr-o recesiune cronica. Nici stanga nici dreapta nu au solutii. Sudul Italiei nu va produce nimic, niciodata, cel putin atata timp cat va fi controlat de mafia. In nord, micile firme de familie au fost odinioara motorul dezvoltarii Italiei. De cand cu globalizarea au devenit necompetitive prin insasi natura lor.

De-a lungul anilor a primit fonduri regionale de dezvoltare de zeci de miliarde de euro pentru regiunile sale subdezvoltate din sud.

Acum, italienii au descoperit ca trebuie sa imparta acesti bani cu tarile proaspat aderate. Perspectivele Italiei sunt din ce in ce mai sumbre. Cineva trebuie sa raspunda. Tapul ispasitor este acelasi dintotdeauna. Strainul, tiganul, romanul.

Totusi, Romania nu trage in jos Italia, ba chiar o ajuta sa supravietuiasca.

Muncitorii romani din Italia contribuie cu 11 miliarde euro pe an la PIB -ul italian. Exporturile italienesti in Romania mai contribuie cu 5-6 miliarde. De fapt, schimburile Italiei cu Romania se ridica la circa 12 miliarde euro, depasind comertul Italiei cu un gigant economic ca Japonia sau Brazilia.

Rusia ar avea numai foloase din actuala criza. Rusii nu s-au impacat niciodata cu integrarea euro-atlantica a Romaniei, iar scandalul creat le trezeste sperante. Problemele Romaniei in UE pot fi date ca exemplu si Ucrainei. Kievul trebuie sa inteleaga ca ucrainenii vor fi tratati la fel ca romanii, ca niste europeni de mana a saptea, daca vor intra vreodata in Europa. Pe de alta parte, un conflict grav intre Romania si Italia ar amana sine die si constructia conductei petroliere Constanta-Trieste, proiect care incurca serios strategia energetica a Rusiei in Europa.

Mai sunt si alte ranchiuni ale guvernantilor italieni.

Italia nu a beneficiat de pe urma santajului cu aderarea la care a fost supus Guvernul Nastase. Nu tu un Petrom, nu tu un Sidex, nu tu fregate. Electrica Muntenia nu se pune doarece italienii au dat pe ea cat nu face. Ranchiuna este cu atat mai mare cu cat, in culisele summit-ului European de La Lisabona, din 1999 privind extinderea europeana, s-a hotarat ca responsabilitatea privind Romania sa cada in sarcina Italiei, iar italienii si-au imaginat ca vom fi un fel de colonie a lor. In schimb, Italia, o tara asistata care primeste sume imense din fondurile de dezvoltare regionala pentru sudul subdezvoltat, a constatat ca pentru aceste fonduri regionale trebuie sa concureze cu noii membri UE, printre care si Romania.

Tiganii si romanii din Italia comit infractiuni marunte.

Mult mai periculosi decat ei sunt ministrii italieni, de la ministrul de Interne, Mario Scelba, care a conspirat cu banda Salvatore Giuliano pentru asasinarea in masa a taranilor sicilieni la Portella della Ginestra pana la Giulio Andreotti, simultan prim-ministru si nas mafiot sau Silvio Berlusconi care a dat legi pentru el insusi, ca sa scape de puscarie.

In Parlamentul de la Bruxelles il gasim pe Cirino Pomicino, condamnat definitiv pentru coruptie si fonduri ilegale. Pomicino a fost pus pe listele pentru Parlamentul European de catre Clemente Mastella, ministrul Italian al Justitiei, care acum semneaza decrete pentru expulzarea romanilor din Italia.

marți, 6 noiembrie 2007

Campania anti-romani din Italia !

Ce se întâmplă zilele astea legate de infractorii români din Italia a atins cote isterice. De câteva zile mă uit la ceea ce se întâmplă şi spun că asistăm la o manevră politică a lui Walter Veltroni, primarul Romei, bazată pe propagandă neagră. E o simplă campanie de comunicare, bazată pe extragerea preferenţială a unor date sociale.

E imposibil ca în Roma să aibă loc un singur viol într-o zi... E imposibil, ca doar infractorii români să fure genţi, portofele şi biciclete. Parcă n-a auzit nimeni de albanezi, bulgari, kosovari, ruşi, şamd. Oare câţi italieni au furat, violat, înşelat cetateni români în Italia? Nu interesează pe nimeni!

Campania a început, dacă vă mai aduceţi aminte, în urmă cu câteva luni, când Walter Veltroni a venit la Bucureşti spunând că nu mai face faţă comunităţilor de rromi care s-au aciuit pe lângă oraş. Se pregătea de declanşarea isteriei. Primarul, de dreapta, concurent cu Berlusconi, e în campanie electorală şi mizează pe voturile de tip xenofob. Dacă suportaţi comparaţia, e similar cu ceea ce a făcut Băsescu când s-a instalat primar cu căţeii vagabonzi. Brusc a devenit o problemă că un om era muşcat de nas, se făceau comparaţii şi statistici, exact ca în Italia.

Ce se poate face? Nu prea multe...Ca autoritate eşti în permanentă defensivă pentru că nu poţi apăra un gest ca cel al lui Mailat. Poţi apela instituţiile europene, dar ai o problemă cu declaraţii de tip Cioroianu şi Băsescu. Plus că problema rromilor este una socială, dar asemenea scandaluri o fac să devină rasială.

Deşi doar strecurată în presa noastră din cea italiană, o ştire e menită să arunce o nouă lumină, şocantă, poate, asupra afacerii Mailat. Potrivit acestei ştiri, rezultatele autopsiei făcute de Institutul de Medicină Legală al Universităţii "La Sapienzo" din Roma arată că italianca Giovanna Reggiani n-a fost violată de Romulus Mailat.

Isteria antiromânească din Italia, cu tendinţa de a se extinde în întreaga Europă de Vest, s-a bazat pe informaţia potrivit căreia victima a fost violată, jefuită şi omorâtă. Desigur, uciderea în urma unei lovituri cu scop de jaf e o faptă criminală.

Dar, una e uciderea unei femei căreia ai vrut să-i iei poşeta, şi ea, probabil, s-a apărat. Si, alta e să ieşi la drum, să pui mâna pe o femeie de 47 de ani, de condiţie bună, s-o târăşti în mizeria unui adăpost improvizat şi, după ce o violezi, s-o omori. Diferenţa dintre cele două fapte e cea dintre un criminal şi un monstru.

Basescu via Ceausescu !

Ceausescu a fost un presedinte jucator.

Ce fel de presedinte este Traian Basescu, atunci cand anunta si el intentia de a organiza, de cate ori doreste si pe orice tema crede el ca e importanta, cate un referendum?

In Romania anului 1978, Nicolae Ceausescu, inca intens curtat de sefii de stat din Occident, iluzionati de relativa independenta fata de Moscova a liderului comunist, se pregatea nu numai sa obtina Premiul Nobel pentru Pace, ci si sa caricaturizeze modelul american.

In prealabil, Dumitru Mazilu - cel care in 1990 a fost viceprim-ministru - in calitate de ofiter al Serviciului Roman de Informatii Externe a avut sarcina de a studia sistemul american, sub coordonarea generalului Pacepa. Apoi a fost pregatit un decret-lege. Care urma sa fie semnat de Ceausescu. Dupa semnare, el ar fi preluat, vezi-Doamne, dupa model american si functia de sef al Guvernului, Pacepa urmand a fi numit seful Administratiei Prezidentiale.

In acelasi an, insa, generalul Pacepa a fugit din Romania si multe dintre planurile lui Ceausescu au fost date peste cap. Era inceputul sfarsitului. Dar, pana atunci, pentru a completa mascarada, dictatorul comunist mai facuse doua lucruri: prostise o mana de asa-zisi intelectuali si artisti asupra unor iluzorii intentii de natura democratica ale regimului sau si se pregatise pentru a organiza, in anumite situatii, referendumul. Mentinand sistemul unipartit, Ceausescu incerca sa convinga opinia publica externa asupra faptului ca populatia era totusi consultata pe calea acestei proceduri.

Ceausescu a fost un presedinte jucator.

Dar ce fel de presedinte este Traian Basescu, atunci cand anunta si el intentia de a organiza, de cate ori doreste si pe orice tema crede el ca e importanta, cate un referendum?

Cel putin aparent, el isi manifesta astfel increderea in populatie, in discernamantul cetateanului si lipsa de incredere in clasa politica. In ochii lui Basescu, importanta partidelor scade, ca, de altfel, si a Parlamentului, direct proportional cu introducerea unui nou mecanism de exercitare directa a democratiei. Prin referendum. Sunt aceste intentii benefice pentru viitorul Romaniei? Sunt ele expresia bunei credinte a sefului statului, dorintei sincere a acestuia de a-l consulta pe cetatean? Sau avem de-a face, la modul intentional, cu o farsa groteasca ? Sau chiar cu un proiect periculos?

Democratia directa s-a aplicat in Antichitate, in orasele-state. In Sparta, in Atena sau in Cartagina. Dar chiar si cetatenii isi puteau manifesta, in mod suveran, optiunea atunci cand erau invitati in piata publica. In agora. Este vorba de localitati care, in definitiv, aveau o populatie de cetateni recunoscuti de ordinul zecilor de mii. Nu mai mult. Dar chiar si in orasele-state senatul exista, intr-o forma sau alta. Astfel incat nici acolo nu se facea exces, sub aspectul votului direct.

Odata cu crearea statelor moderne, exercitarea asa-numitei democratii directe nu s-a mai putut face in materie legislativa. Ci doar prin exceptie. Pentru ca un referendum este greu de organizat, extrem de costisitor si, pana la urma, nu rezolva decat dilema da sau nu.

Cum anume va fi o lege, ce trebuie si ce nu trebuie sa existe in materia ei, care este litera actului normativ, sunt raspunsuri pe care nu le poate da decat Parlamentul. Referendumul este, asadar, in orice democratie moderna un mijloc exceptional de consultare a populatiei. In nici un caz el nu poate deveni o practica. Cine doreste altminteri, se manifesta ca un individ anti-sistem. Pentru ca, pana la urma, neaga importanta partidelor si a Parlamentului. Principalii stalpi ai democratiei.

Dupa un Ceausescu jucator, vom avea oare si un Basescu jucator ?

Daca suntem responsabili fata de sistemul democratic creat dupa 1989, fata de soarta acestei tari si in raport cu generatiile viitoare, avem obligatia sa ne opunem initiativelor anti-democratice ale carmaciului Romaniei.

Migratia libera a fortei de munca in UE

Libera circulatie a persoanelor a fost întodeauna unul dintre principalele deziderate ale ţărilor din Europa. În fapt, ea este nu numai o necesitate, ci şi un drept al cetăţenilor. Migraţia forţei de muncă între multe state din UE este liberă în totalitate. Regulile şi cutumele existente în Uniune trebuie să fie valabile în egală măsură pentru toate ţările. Nu există ţări de prim rang şi ţări secundare, ci numai state partenere în comunitatea europeană.

Multe state din Europa încearcă să atragă forţa de muncă calificată şi să ţină afară muncitorii necalificaţi, iar alte ţări încearcă să atragă persoane doar pentru muncă fizică. UE, înainte de aderarea României şi Bulgariei, avea nevoie de 2,1 copii pe familie ca să menţină numărul populaţiei. Însă statisticile arată că numărul real e mult mai mic, UE având media de 1,7 de copii pe familie, codaşul fiind Italia cu 1,2. Statisticile arată că Italia şi Spania până în 2050 vor pierde un sfert din numărul populaţiei.

Populatia UE imbatraneste : dacă în 2004 erau 35 de pensionari la 100 de lucrători, în anul 2050, dacă trendul de îmbătrânire continuă, vor fi 75 de pensionari la 100 de muncitori. Astfel, UE are nevoie de imigranţi ca să păstreze nivelul demografic actual. Mai exact, Europa are nevoie de 1,6 milioane de imigranţi pe an, iar pentru păstrarea dezvoltării actuale de 13,5 milioane de imigranţi pe an.

Problema : În ciuda problemelor prezentate mai sus, multe ţări din UE ezită să-şi deschidă piaţa forţei de muncă spre ţările non-comunitare, dar şi spre statele nou intrate în Uniune.

Proiectul : Este nevoie de un lobby puternic de convingere a factorilor politici, dar şi de unul educare la nivelul UE, pentru deschiderea pieţei muncii. Susţin ideea că toate ţările UE au acelaşi set de reguli pe care trebuie să le respecte. Consider că dacă reuşim să trecem peste interesele pur naţionale, o să realizăm că interesul Europei unite este următorul: concurenţa să fie liberă pe piaţa de muncă şi migraţia oamenilor necondiţionată. Este nevoie de o activitate de convingere mult mai puternică în Parlamentul European pentru convingerea factorilor politici şi sociali în vederea scoaterii tuturor restricţiilor de pe piaţa forţei de muncă din UE.