Revederea de 10 ani la Liceul UNIREA Focsan pentru clasa XII "F" - promotia 1998 : Istorie Stiinte Sociale, va insemna sa ne intoarcem, simbolic, pentru cateva ore, in banci. Am niste emotii cum de mult n-am mai avut, gandindu-ma ca ma voi reintalni cu unii dintre colegii pe care nu i-am vazut de la terminarea liceului. Plus domnii profesori care ne-au indrumat pasii si modelat constiint in adolescenta.
Cu o parte din colegi am pastrat legatura, fie in facultate, fie dupa, la diverse ocazii. Unii is plecati din tara si nu stim daca vor reveni. Cu 3-4 colegi ma intalnesc de 2-3 ori pe saptamana si ma bucur sa-i am aproape. Avem un grup in care iesim si, ma bucur, ca am pastrat legatura in timp.
In plus, am terminat la "UNIREA" si conteaza foarte mult acest lucru. Ca majoritatea rudelor si prietenilor. E drept ca am fost pentru 1 saptamana la Cuza, unde am intrat la profilul mate-fizica, ce nu a fost printre preferinte, fiind nevoit sa cer transferul la Unirea - profilul Istorie-Stiinte sociale. Si, nu regret acest lucru, nu sunt nici dintre aceia care au considerat ca intre UNIREA si CUZA este o invrajbire. Aceasta rivalitate a fost ca un stimulent pentru fiecare licean de a invata, a socializa si a se maturiza.UNIREA vs CUZA e precum STEAUA vs DINAMO, pastrand proportiile, gandindu-ne ca laconcursuri, olimpiade, competitii sportive suntem in intrecere. In rest, suntem prieteni si ne strangem mana.
O perioada superba, o clasa mai speciala, mai "nebunatica" in acei ani. Sunt o gramada de situatii comice in care am reactionat ca grup, avem multe sa ne povestim si nu stiu daca ne ajunge doar o seara. Important e ca putem sa discutam sincer cu profii nostrii si sa le marturisim unele lucruri care, in acele momente, nu erau de spus, fiind unele bariere date de relatia dascal-elev. Gata, ca ma ia cu alea-alea ! Si asa ma abtin cu greu sa nu cad pe partea sentimentala si sa nu bocesc pe acolo ! Cineva mi-a recomandat sa iau o gura de raspinca, sa am curaj si sa scap de emotiile inerente unui astfel de eveniment.
Am fi mers vis-a-vis de C.N.U. unde erau odata celebrele "OGGI" si "PIEDO", acum ramase doar in amintirea noastra si a celor ce le mai stiu. Locuri de unde cei care mai trageau un fum luau tigara la bucata, un corn sau suc la pahar. Sunt mandru de colegi, profi si "spiritul de unirist". Sunt onorat, ca am terminat si absolvitCOLEGIULUI NATIONAL "UNIREA" FOCSANI !
PS : nu stiu daca e sau nu o concidenta dar, aceste ganduri, despre un eveniment drag si de mult asteptat, fac parte din postarea cu nr. 150 de pe acest blog. E o fericita concidenta. Se spune ca "...lucrurile bune se intampla celor ce le asteapta." Abia astept sa vad despe ce va fi vorba in postarea cu nr. 200 :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va invit sa va exprimati opiniile, cu argumente, bun simt si umor :)