Argentina - Iran : 1-0, World Cup 2014 Brasil - Belo Horizonte !

E o victorie fireasca a pumelor contra islamistilor. Nu poti felicita o echipa marunta precum Iran, pentru ca s-a aparat in fata Argentinei. Treaba-i similara cu actiunea jenibila de a face laudatio pentru Scrisoarea III, Miorita si Manastirea Argesului, forme autohtone de aplatizare a gandirii tanarului roman. Daca esti licean, sa nu cumva sa spui treaba asta de mai sus profilor, altfel te pica. Iar, rostul tau, nu este sa gandesti, ci sa treci amarata aia de clasa si BAC-ul, ca sa-ti ia tac'tu masina cu care sa aspiri la privata din Bucale studentele din provincie dornice de posete roz, smarfon si cocteil.

''Eu, imi apar saracia si nevoile si neamul" ?! Da, mediocrule, din punctul de vedere al evolutiei civilizatiilor (dar, si sportului, in cazul meciului dinsus amintit), merita evidentiate doar acele conduite aflate in ofensiva si nu in aparare. De aceea, marile popoare de azi, sunt rezultatul fostelor mari imperii. Intelege, ca imnul este intonat doar pentru locul 1, publicul adevarat vrea invingatori si este nefiresc sa tii cu adevrsarul mai slab cotat, gladiatorii erau apreciati si recompensati la acele jocuri sangeroase din arene pentru ca isi infrangeau adversaul, nimeni nu-l indragea pe cel cazut la pamant.

Am fost prea dur, mai sus ? Uite, alt exemplu, o spune un tip misto, pe care nu l-ai citit pentru ca profii au alte preferinte pentru lecturi si pun accentul pe miturile fundamentale ale romanilor : da, acelea falimentare, pe care ti le-am amintit mai sus. Ia, vezi, ce spune monsieur Emil Cioran in Schimbarea la față a României (editura Humanitas, 1990) :

“Ritmul accelerat și respirația amplă a marilor culturi satisfac o sete demiurgică. O națiune care nu suferă de obsesia gloriei este lipsită de un resort secret, dar efectiv, de viață. Spre marea mea revoltă, naționalismul nostru a conceput România viitoare ca un fel de Elveție. Ordine, cinste, moralitate și numai atât. Dar dacă România nu-și poate găsi nici un sens de dominație în lume și nici măcar în Balcani, atunci mai bine ne dizolvăm în agonia prelungită în care ne complacem. Nu vreau o Românie logică, ordonată, așezată și cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă și amenințătoare. Sunt prea mult patriot, ca să doresc fericirea țării mele.”