12 sep 2009 : Va mai aduceti aminte ? Scris de Mihaela Chelaru
Trebuie sa admitem ca atunci cand eram mici, in cazul meu, mai mici, adoram sa mancam dulciuri. Desi n-am prins foarte bine febra ceausista si patriotismul uns pe maine aproape zilnic, imi amintesc cu drag de cateva alimente pe care le savuram, indiferent de cantitate, zi sau loc.
Va mai aduceti aminte eugeniile alea delicioase, am aflat de curand ca erau fabricate tocmai in Braila. Normal, astazi inca avem la dispozitie sansa de a le cumpara, poate intr-un ambalaj mai frumos, dar in nici un caz nu se compara cu acelea de acum 10-15 ani.
Va spune ceva cuvantul "mentosane"? Erau pur si simplu adorabile! Erau la un pret chiar mic si uneori ajungeam sa mananc peste 20 odata. Acum le gasim tot la acelasi pret mic, dar calitatea nu se compara.
Sa ajungem si in zona racoritoarelor. Nu se poate sa nu fi auzit de remarcabilul suc Brifcor. Mult timp m-am intrebat de unde vine denumirea acestui suc. Ei bine, curiozitatea mi-a fost exterminata: Bautura Racoritoare Indigena Fabricata cu Concentrat Original Romanesc va spune ceva? Gustul acidulat de portocale era fantastic.
Tablete de glucoza, yami! Desi erau atat de tari de mai mai ca-mi rupeam dintii, eram fericita cand parintii mei imi dadeau sa mananc glucoza.
Deocamdata, doar cele enumerate mai sus ies in evidenta in mintea mea. Cu siguranta sunt si alte alimente pe care le-am savurat cu placere. Pacat ca in supermarketuri gasim poate produse asemanatoare, dar gustul e cu totul altul. Stau si ma gandesc ca inainte nu exista o varietate de produse, uneori trebuia sa-ti sacrifici timp bun pentru a cumpara ce vroiai, dar cu siguranta gustul lor merita orice efort.
p.s. a, parca mai existau si vestitele gume Turbo! Era o adevarata bataie intre noi, copiii, colectionam acele "surprize" si eram atat de dezamagiti cand aveam vreo 2-3 dubluri.
Trebuie sa admitem ca atunci cand eram mici, in cazul meu, mai mici, adoram sa mancam dulciuri. Desi n-am prins foarte bine febra ceausista si patriotismul uns pe maine aproape zilnic, imi amintesc cu drag de cateva alimente pe care le savuram, indiferent de cantitate, zi sau loc.
Va mai aduceti aminte eugeniile alea delicioase, am aflat de curand ca erau fabricate tocmai in Braila. Normal, astazi inca avem la dispozitie sansa de a le cumpara, poate intr-un ambalaj mai frumos, dar in nici un caz nu se compara cu acelea de acum 10-15 ani.
Va spune ceva cuvantul "mentosane"? Erau pur si simplu adorabile! Erau la un pret chiar mic si uneori ajungeam sa mananc peste 20 odata. Acum le gasim tot la acelasi pret mic, dar calitatea nu se compara.
Sa ajungem si in zona racoritoarelor. Nu se poate sa nu fi auzit de remarcabilul suc Brifcor. Mult timp m-am intrebat de unde vine denumirea acestui suc. Ei bine, curiozitatea mi-a fost exterminata: Bautura Racoritoare Indigena Fabricata cu Concentrat Original Romanesc va spune ceva? Gustul acidulat de portocale era fantastic.
Tablete de glucoza, yami! Desi erau atat de tari de mai mai ca-mi rupeam dintii, eram fericita cand parintii mei imi dadeau sa mananc glucoza.
Deocamdata, doar cele enumerate mai sus ies in evidenta in mintea mea. Cu siguranta sunt si alte alimente pe care le-am savurat cu placere. Pacat ca in supermarketuri gasim poate produse asemanatoare, dar gustul e cu totul altul. Stau si ma gandesc ca inainte nu exista o varietate de produse, uneori trebuia sa-ti sacrifici timp bun pentru a cumpara ce vroiai, dar cu siguranta gustul lor merita orice efort.
p.s. a, parca mai existau si vestitele gume Turbo! Era o adevarata bataie intre noi, copiii, colectionam acele "surprize" si eram atat de dezamagiti cand aveam vreo 2-3 dubluri.
Mai jos e o completare personala la articolul fain al Mihaelei !
"Eugenia" despre care aminteste, Mihaela, mi-a hranit recreatiile din timpul liceului, alaturi de sucul la dozator vara (deh, e-uri la greu, da nu mai conta). Bine, nu doar mie :))
Se pare ca si domnului prof. Muntenescu de la C.N. Unirea Focsani (de "mate"), care se "delecta" si dansul cu 1-2 "Eugenii" in ora, o cafea si 1-2 tigari Winchester dupa. Guess who was the "dealer" :D
N-am vazut om care sa fie mai dependent de ele, precum stimabilul meu profesor caruia, acuma cateva luni, la revederea de 10 ani, i-am adus 3 feluri de "Eugenia" ("moderne", ambalate si re-branduite) amintindu-ne de acele vremuri frumoase din liceu...
"Mentosanele" erau atat de bune, depasite doar de "Bomboanele Olimpic" (alea care se topeau in gura). Chiar acum am in fata unul, se cheama simplu: "mentosan" si e facut la o firma in Bucuresti, are 15 grame. Deci, "legenda continua", se pare...
Nu stiam de unde provine denumirea de "Brifcor", merci de informatie Mihaela. Mai pot aminti despre celebrul "Nectar bulgaresc", ce se gasea la sticla de jumatate de litru si era precursorul actualelor sucuri cu pulpa. Si-mi aduc (destul de vag) aminte de un suc la juma' de litra, cu gust de lamaie si apa minerala. Nu stiu cum se chema, dar era extrem de bun...
O faza foarte misto : acum 2 ani, aflandu-ma la Costinesti, am gasit undeva, mergand spre epava, un comerciant care aducea acest nectar de la bulgari si, va dati seama, mi-am luat o sticla. N-a costat deloc mult, circa 4 roni sticla de jumate si era chiar foarte bun. Se facea acum circa 20-25 de ani si, iata : inca se mai face la vecinii nostrii de la Sud de Dunare. Este din caise, parca si putin morcov adaugat. Cu aceata ocazie, mi-am satisfacut o pofta ce o aveam de pustan, cu acest Nectar Bulgaresc :)
"Glucoza" am mancat si eu dar, va zic sincer : era prea concentrata si nu prea imi placea. Asta desi, se gasea simpla dar si cu aroma de lamaie.
"Gumele Turbo" le cumparam uneori cu banii de mancare, in scoala generala. Deh... eram prichindel atunci :) Si, nu va zic : ce forfota era la scoala cand schimbam surprizele (dublurile ce le aveam) cu alti colegi. Imi aduc aminte cand nimeream cate un "Ferrari sau "Bugatti" ce ne holbam la acest model de masina, oarecum "SF" pentru acele vremuri. Pe atunci, cu o asemenea "surpiza", ne concuram intre noi baietii : sa vedem care strange mai multe si mai misto (surprize Turbo) si face toata seria. Am si acum, circa 2-3 serii de Turbo, pe care le-am pastrat alaturi de alte surprize de la gumele cumparate in generala si liceu.
Tot aici, pe taramul gumei, desi "Turbo" a rupt tot ce se putea, mai era si guma "Minti" intr-un ambalaj verde, cu aroma de menta iar surprizele erau cu formatii, interpreti si actori. Am si acuma in memorie, bucuria cand am nimerit surprizele cu formatiile mele preferate atunci : Roxette sau New Kids On The Block (ce rupeau cu "Step by Step" casetofoanele la vreo petrecere).
Ce sa zic, amintiri frumoase ce le avem pururi cu noi si, mai discutam, din cand in cand, cu prietenii. In afara de aceste "tentatii ale copilariei", ne putem duce cu gandul si la acele "Oracole" (caiete de amintiri), "Clasoarele cu Timbre", ori "Placile de Vinil".
Oare chiar am evoluat, din moment ce nu ne mai scriem amintirile in "oracole" ci in bloguri ? Iar discutiile / convorbirile le purtam pe YM ("mess"), SMS-uri sau celulare si nu prin scrisori ? Se pare ca nu putem sa ne rupem de aceste lucruri simple si deloc sofisticate din trecutul nostru. Un soi de sentimentalism contagios ma invaluie dar e de bine. Si, ma bucur, cand gasesc la altii din lista mea de bloguri, subiecte de acest gen. Ar putea fi multe alte completari cu acele lucruri care ne-au luminat copilaria dar, m-am rezumat doar la cateva.
Multumesc, pe aceasta cale, Mihaelei, pentru articolul ei.
Clipul de mai jos e cunoscut de multi dintre noi si se incadreaza in tema abordata de Mihaela pe blogul ei Sambata si in raspunsul meu dat astazi - Luni. Bucurati-va de el si de toate amintirile copilariei ce nu ni le poate lua nimeni.
O saptamana minunata !
