Simon Sinek : Why good leaders make you feel safe ?

În armată se dau medalii celor care se sacrifică în beneficiul altora. În afaceri, se dau bonusuri celor care îi sacrifică pe alții în beneficiul nostru. E anapoda, nu-i așa?

Cea mai apropiată comparație pentru un lider bun, e a fi părinte. Dacă te gândești la ce înseamnă părinte bun, ce îți dorești? Ce definește un părinte bun? Vrem să-i dăm copilului șanse, educație, să îl disciplinăm la nevoie, ca să poată crește și realiza mai mult decât am putut noi. Liderii buni vor exact același lucru. Vor să ofere oamenilor șanse, educație, disciplină, la nevoie, să le dezvolte încrederea de sine, să le dea ocazia să încerce și chiar să dea greș, încât să realizeze mai mult decât ne putem închipui pentru noi înșine.

Cu 50.000 de ani în urmă, în paleolitic, la începutul erei homo sapiens, lumea era plină de pericole, de forțe care încercau să ne extermine. Nimic personal. Fie că era vremea, lipsa resurselor, poate un smilodon, toate au contribuit să ne reducă media de viață. Apoi am evoluat în animale sociale, am trăit și am muncit împreună în ceea ce, numesc eu, un cerc sigur, înăuntrul tribului, unde am simțit că aparținem. Și când ne-am simțit în siguranță printre ai noștri, reacția firească a fost de încredere și colaborare. Iar asta are beneficii inerente. Înseamnă că pot să dorm noaptea, și să am încredere că cineva stă de veghe. Fără încredere reciprocă, dacă nu am încredere în tine, înseamnă că nu o să stai de pază. Un sistem de supraviețuire slab.

În ziua de azi e la fel. Lumea e plină de pericole, de lucruri care încearcă să ne frustreze, sau să ne reducă succesul, să ne reducă șansa de reușită. Pot fi fluctuațiile economice, incertitudinea pieței de schimb. Ar putea fi o nouă tehnologie, care-ți perimează modelul de afaceri peste noapte. Sau ar putea fi concurența, care uneori încearcă să te anihileze. Uneori încearcă să te falimenteze, sau cel puțin încearcă să-ți saboteze creșterea și să-ți fure afacerea. Nu avem control asupra acestor forțe. Sunt o constantă, și nu vor dispărea. Singurele variabile sunt condițiile dinăuntrul organizației, acolo contează spiritul de conducere, pentru că liderul e cel care dă tonul. Când un lider alege să pună siguranța și viețile celor din organizație pe primul loc, să-și sacrifice confortul și rezultatele concrete încât oamenii să simtă siguranță și apartenență, atunci se întâmplă lucruri uimitoare.