CoronaVirus : CoVid-19 : Wuhan : China

#Coronavirus ne da ocazia sa ne regasim spiritul comunitar generozitatea si empatia, fata de cei de langa noi. E o lectie crunta dar corecta pe care o primim pentru pierderea identitatii unui popor care a pretuit mai mult consumerismul, brandurile, globalizarea. Avem ocazia sa supravietuim la orice virus daca vom intelege sa ne coagulam eforturile si sa gandim ca suntem precum o echipa.

Nu ne trebuie vreun conducator, renuntati la aceasta idee paguboasa inoculat de comunisti, a unui #tatuc. Eventual, sa identificam, din randul nostru, un #leader : acea persoana care trage cu noi din greu, care ne motiveaza si ne demonstreaza ca "nu trebuie cineva sa faca ceva" - noi trebuie sa facem, sa fim o suma de caractere si vointe intr-un angrenaj complex si complet al unei echipe: comunitate, tara, popor.

Trebuie sa fim precum o rotita dintr-un mecanism complex care poate fi pus in miscare cu fiecare efort individual de constientizare si asumare a unui scop comun. Vom avansa, evolua si ne vom emancipa, nu cu individualitati ci printr-o colectivitate care vom avea aceeasi viziune, aceleasi set de valori si cand vom respinge si sanctiona cu fermitate conduitele ce se distanteaza de normele legale stabilite de legi si autoritati.

Multi dintre noi suntem imuni la acest virus si doar il purtam precum o gazda pana isi gaseste un organism mai slab de care se prinde. In acest caz, suntem vinovati, cel puțin moral, daca nu cumva si legal. Cu cat ne expunem mai putin la acest dusman invizibil, cu atat avem sanse mai mari sa invingem in aceasta "batalie oarba" purtate cu arme neconventionale.

Faptul ca majoritatea dintre noi suntem bine, nu avem semne grave (temperatura, febra, tuse, etc) si nu ne temem, avand un moral bun si atitudine corecta fata de cei din jurul nostru, nu este suficient. Trebuie sa explicam celor de langa noi care nu inteleg pericolul iminent, ca sunt vitale : spalatul pe maini, purtatul unei masti, pastrarea distantei si sa iesim doar pentru a merge la serviciu sau la o urgenta.

Nu mi-am propus, mai sus, sa dau sfaturi dar, imi propun sa ies, inclusiv prin mesaje (in scris sau video) dintr-o autoizolare pe retele sociale și blogul personal ori in viata comunitatii mele pe care mi-am impus-o de vreo 2 ani dupa o perioada mai delicata.

Am dorinta de a fi completat si criticat constructiv de fiecare care va intelege demersul meu si faptul ca trebuie sa devenim activi fiecare dintre noi care avem o influenta in Online si Offline pentru a elimina conduitele nepotrivite, stirile false si sa oferim incredere celor din jurul nostru : familie, colegi, vecini. Unii ne considera #influenceri, altii zic ca am fi #FormatoriDeOpinie, eu as spune ca suntem o voce responsabilă din comunitate. Credibilitatea mesajului nostru depinde de empatia, dezinteresul si eforturile puse in folosul semenilor nostrii. Cand vom intelege ca, protejandu-i pe altii, ne salvam si pe noi, vom deveni altruisti, vom reincepe sa #traim si nu doar sa #locuim in comunitatile noastre.

Pana la urmatorul articol, ramane cum ne-am inteles 🇷🇴 #CaSaFieBine, e destul de simplu : #StamInCasa 😉

Cineva Trebuie Sa Faca Ceva in Focsani - Dolce Far Niente

Salvarea orasului nostru - Focsani, nu trebuie sa vina (doar) de la cei care conduc dpdv administrativ Municipiul resedinta de judet. Sunt o multime de persoane care contribuie la perpetuarea fenomenului de birocratie a administratiei publice, majoritatea sunt oameni lipsiti de idei si viziune care paraziteaza functii publice. Initiativa de a schimba orasul trebuie sa vina de la noi - cei tineri. Daca nu punem presiune pe administratie, factori decidenti si persoane, nu va iesi niciodata nimic.
Pe de alta parte, sunt multi tineri care invoca faptul ca nu se intampla nimic bun in Focsani - dar nu fac nimic in acest sens. Problema lor, acea vesnica lamentatie si paguboasa gandire dupa cliseul : "cineva trebuie sa faca ceva" ! Iar, acestia, nu au cultura implicarii si voluntariatului, ori de a veni cu o idee pe care sa o implementeze inspre binele public si schimbarea la fata a orasului. Poate de aceea avem multi asistati social, dependenti de ajutorul de la stat, care nu au fost obisnuiti sa li se dea "o undita cu care sa pescuiasca" si au preferat ''pestele'' dat cu diferite ocazii (festivaluri somptuoase pe multi bani publici) !
Dragi vranceni, stati linistiti, pentru unii dintre voi, vine "eroul salvator" care pune vrancenii pe primul loc ! El va ofera, la fiecare 4 ani, promisiunea protectei sociale si ii cearta pe cei incompetenti aflati in subordine pentru a le arata simpla conditie de vasali si nu alesi ai cetatenilor cu responsabilitate. Apoi, va vorbi la "imparatie", cerand iertare fata de cei cu datorii, neglijandu-i pe cei platitori la timp, perpetuand conflictul intre 2 tipuri de contribuabili si dand credit celor care anunta falimentul ENET.
Astfel, se perpetueaza acest mit cu care Vrancea este pacalita de prin 1996 incoace. "Eroul salvator" apare la nivel imagologic drept un Praslea sau Greuceanu care rescrie povestea trista a urmasilor Babei Vrancioaia in care supusii isi arata conditia jalnica de simpli ascultatori ai povestilor si de supusi ai vremurilor. Mitul acesta falimantar inca dainuie in provincia europeana Vrancea in care nu exista Fat-Frumos sau Ileana Cosanzeana ci doar zmei si balauri.
In titlul acestui articol am enuntat, dupa perceptiile si argumentele mele, metafora pe care o consider cea mai potrivita pentru a descrie situatia actuala si reala a Municipiului Focsani. O observam la multi in jurul nostru care se ghideaza in viata de aceasta formulare ''dolce far niente''. Ea echivaleaza cu o nonimplicare sociala, o nepasare si retragere din viata publica (a ''cetatii'') a unor categorii de oameni care sunt definiti de faptul ca "locuiesc" si nu "traiesc" in oras !

PS : dupa o pauza destul de lunga, revin sa scriu pe blog. Desi, feedback-ul si motivatia, nu mai sunt aceleasi din anul 2007 cand am creat acest blog. Asadar, bine ne-am regasit, in anul 2020 😉

Eroii nu mor niciodata ! Revolutia Romana din 1989 !

Aud frecvent, aceasta eticheta cruda si crunta, din partea unor romani anchilozati in complacere si neputinta, care va zic, ca "ati murit DEGEABA" ! Fals, se inseala, pentru simplul motiv ca ei n-au stiut sa lupte pana la sacrificiu, precum ati facut voi ! In pus, e preferabil sa mori pentru o cauza dreapta pierzand si intrand intr-un Panteon al celor care merita respect, consideratie, apreciere. Decat, sa castigi, cum fac multi astazi, sarind etape, "descurcandu-se", in viata de zi cu zi.

Ma deranjeaza extrem de tare afirmatia "AU MURIT DEGEABA" - chiar daca arata o stare de fapt corecta despre Romania la 25 de ani dupa 1989. Cu toate acestea, tinerii si ceilalti eroii din 1989, NU AU MURIT DEGEABA - cine spune asta le intineaza memoria si gestul lor de sacrificiu !

N-au nici un drept sa va critice, cei ce nu sunt in stare sa lupte nici pentru ei, daramite pentru o cauza comuna precum cea imbratisata de voi in 1989 cu sufletele curate. Cei de azi, nu au atitudinea voastra, nu mai viseaza, nu stiu sa-si castige ori sa ceara drepturile. Voi ati murit, avand deasupra idealuri, principii, onoare. Cei care v-au uitat azi, nu va merita !

Moya Brennan & Loreena McKennitt : She Moved Through The Fair

Whitney Houston, Mariah Carey, Celine Dion nu m-au atras vreodata ! Desigur, sunt voci bune dar incompatibile cu gusturile mele. Motiv pentru care eram etichetat in liceu drept insensibil. Blues-urile pe care le dansam la chindii, vrand-nevrand, erau dominate de astfel de piese pe care le potriveam minutios cu creionul cand derulam caseta cu "slow-music" pana la momentul de intro al piesei.

Generatia MTV a impus astfel de melodii si clasamente in care realizam ca sunt un inadaptat la trendul comercial american. E drept, nu aveam alternative sau ochii deschisi catre muzica irlandeza descoperita in studentie.

She Moved Through The Fair este una din cele mai cunoscute piese din folclorul celtic - fiind interpretata si de catre Sinéad O'Connor ori legendarul tenor John McCormack. In varianta de mai jos, am ales varianta cu Loreena McKennitt - una din cele mai bune interprete la harpa din lume.

Iata doua dintre vocile unice si divine ale muzicii : prima e mentionata mai sus, a doua fiind Moya Brennan - Máire Philomena Ní Bhraonáin - apreciata in toata lumea drept "prima doamna a muzicii celtice". In aceasta piesa superba, Moya Brennan face un duet cu Cormac de Barra - alaturi de care a scos un album intitulat "Voices & Harps" ! Alaturi de cele 2 nume, mai e o surpriza faina : aparitia frumoasei Sharon Corr de la celebra trupa a fratilor ei : The Corrs !

Am incercat, in aceasta postare, sa fac doua recomandari muzizale pe care le apreciez foarte potrivite, inainte de somn. Insensibilul, va doreste o noapte linistita si auditie placuta ;)

Craciunul in anul 2017 !

Împodobitul bradului, învăluiți în magia colindelor traditionale (preferabil, fără Fuego), pregătirea mâncărurilor tradiționale acasa si masa de Crăciun in familie - acestea conteaza.

Bradul poate sa fie si artificial, conteaza sa fie naturale sentimentele si trairile celor dragi care se strâng în jurul lui. Crăciunul il trăim si simțim la nivel olfactiv, gustativ, senzitiv.

Unii, in Ajunul Craciunului, aleargă (pr)in mall după lucruri materiale si petrec putin timp acasa cu cei dragi. Alții, din categoria workaholic, isi sacrifica Familia si sărbătorile de suflet, alegand joburi si cariere construite cu compromisuri. Puțini se bucură de lucruri mărunte, sentimente profunde și să dăruiască fără pretenția de a primi ceva la randul lor.

Colindătorii au dispărut si au acces greu la bloc din cauza interfoanelor ori a oamenilor care au uitat datina de a primii cu Buna Dimineata la Mos Ajun si cu Nasterea Domnului. Tradiția de a le oferi bomboane, nuci, covrigi si placinte, dintr-un coş păstrat de la bunici, e înlocuită cu recompense financiare. Noi ne bucuram sa fim rasplatit cu acei bănuți aurii de ciocolată.

Ca un popor cre(Ş)tin si (in)tolerant, ne deranjează țiganii (nu e peiorativ, asa e corectun țigan adevarat nu se supăra) care trec prin cartierele noastre cu diferite si vechi traditii pe care ei, spre cinstea lor, le mai pastreaza. Ne e greu sa le dam ceva, dar ii criticam pt galagie sau alte mofturi jenibile. Unele "babe securiste" (care stateau dupa perdea toată ziua si ne raportau parinților cand făceam boroboațe) si unii "moşi torționari" (care ne confiscau țevile cu cornete si mingile de fotbal de 35 lei) sunt ingroziți ca vin țiganii si joacă ursul si capra, alungând spiritele negative, stricandu-le lor karma ...

Unii dintre noi, nu am uitat, cum tanjeam la banane si portocale puse la copt pe sifonier sub un ziar. Dupa ritualul desfacerii, imprastiam coaja de portocala prin casa pt a mirosii frumos. Nu aveam, precum azi, diferite metode de aromaterapie ori fengshuy. Cojile de banana NU le puneam prin casa, precum vedeam in filmele cu Stan si Bran. Nu lipsea, mesajul Regelui, de Crăciun, ascultat pe furis la Radio Europa Libera la un radio marca Selena. In tot acest timp, lemnele uscate tăiate cu bunicul, pocneau in sobă si ne încălzeau pana dimineata. Cand, ne trezeam, mereu dupa ce venea Moş Crăciun. Ne aducea daruri simple: fructe, cateva jucării procurate cu greu si multă căldura sufletească pe care o receptam în jurul nostru.

In fiecare an, odata cu nasterea lui Iisus, renastem si noi alaturi de speranțele de evolutie personală si spirituala. Tuturor, eu va doresc Craciun linistit si fericit, alaturi de cei dragi voua